Romania pacalita la hypermarket. Despre CUM sa cumperi INTELIGENT. Azi, secretele 1 si 2.

Cumparaturile la hypermarket si supermarket au devenit parte integranta a vietii noastre – indiferent ca vorbim de:

- rutina unui cuplu cu masculul care conduce solemn caruciorul, avand iluzia ca asa conduce si el ceva in cuplu, cand de fapt partenera ii directioneaza si pe el, si pe carucior;

- sau de pasiunea tinerilor de a vorbi la telefon cat mai mult intr-un mediu cu aer conditionat;

- ori de burlacii care colectioneaza chestii semipreparate si de prajit (sau munti de lactate, atunci cand trec printr-o perioada de remuscari privind stilul de viata);

- si de strategia de reducere a costurilor de aprovizionare implementata de familii educate financiare;

- sau de fenomenul catel, purcel, plozi, burta mare (a lui, dar si a ei, din empatie pentru el); catelul, purcelul si plozii pot sta in carucior sau pe langa el.

Incep de acum o serie rapida in care iti voi dezvalui cateva secrete prin care, daca nu suntem atenti, ajungem sa cheltuim mult mai mult la hypermarket (si nu, NU e vorba de clasicul ´Fa-ti o lista de cumparaturi´), ci pentru ca suntem supusi unor tactici capitalist – consumeriste de rafinament si eficienta extreme.

NU am clonat niciun articol ´de afara´, ba mai mult, iti voi prezenta de fiecare data exemple din Carrefour Unirii si din Cora:

Secretul Nr. 1. Paine, lactate, fructe, legume si carne.

Surprinzator poate, dar toti cam asta vrem sa cumparam in principal si de fiecare data atunci cand intram la ei pe usa.

ACUM, hai sa ne facem o imagine cam CUM si UNDE sunt dispuse aceste produse.

Cum? Painea este tocmai in spate la Cora? Iar la Carrefour painea este tocmai la ETAJ, in fundul magazinului? (umbla vorba ca se gandisera sa puna raionul de paine pe acoperis, numai sa ne mai plimbe prin niste raioane ). Care sunt sansele sa ajungi cu cosul gol la zona de paine dupa ce parcurgi tot magazinul plus o scara rulanta? Plus ca mai curand indesi o paine intr-un cos plin, la final de cumparaturi, decat indesi alte 10 articole dupa ce ai pus deja in cos la intrare celebrele, dar voluminoasele paini feliate sau rotunde.

Lactatele au aceeasi poveste. La Cora strabati doua laturi de magazin pana la ele. Nu ca ai avea vreo sansa sa mergi in diagonala pana acolo, ci trebuie sa inconjori fiecare insula de produse pana acolo; la fel cum se juca ´sarpele´ pe Nokia acum 5 ani. Cred ca daca ne uitam de sus intr-un hypermarket, vom constata ca pana si soarecii de laborator au o miscare mai coordonata si mai inteligenta decat fiintele umane puse pe consum. Pardon, aprovizionare.

Dar sa nu mint – la Carrefour Unirii au 3 rafturi la intrare cu paine, care de fiecare data sunt pline ori cu baghete de 1 metru jumate fiecare, ori cu paini imense de 2 kile. Ori cu niste hiperspecialitati unde isi pun adaosul maxim. In 2 ani de Bucuresti, de fiecare data cand am vrut paine, a trebuit sa urc pana la etaj si sa ma dau la fund – la fundul magazinului, adica. Care se vrea sa fie ´magazin de proximitate´, unde ai la indemana produsele uzuale; doar ca la ei, ´la indemana´ inseamna picior sprinten si pas lung. De tot.

Secretul Nr. 2. Dulciurile

Toata lumea a ajuns dependenta de endorfinele impulsionate de ciocolata si alte derivate foarte dulci. Ai ramane suprins de cate doamne si domnisoare am vazut la acest raion. Toate vin cu o privire vinovata, si majoritatea sunt veterane – adica stiu unde sa vina, stiu ce fel de ciocolata vor, stiu unde se afla. Ciocolata se strecoara repede in cos si infractoarea paraseste rapid locul faptei. Din pacate raionul de dulciuri nu e un loc de agatat, in general – majoritatea prezentelor feminine care il viziteaza sunt destul de urate, ceea ce explica si pofta pentru plusul de fericire declansat de ciocolata. De unde stiu toate acestea? Avand recent un examen, a trebuit sa apelez mai mult la dulciuri  

Deci la Carrefour Unirii unde sunt dulciurile? Cum? LANGA PAINE? Cum domle, tot la etaj? Tot cu scara rulanta? Tot in fundul magazinului? Aoleuuu….atunci sunt condamnat sa le completez cu niste detergent, scutece, whisky si ulei… toate agatate pe parcurs, pana ajung la ciocolata mea. Si chiar daca nu am copil, iau acum scutece, ca se scumpesc in curand. Asta da aprovizionare strategica, nu-i asa?

Maine revin cu secretele 3 si 4. Prin care niciodata nu vei mai cumpara carne sau lactate asa cum foarte posibil te-au pacalit baietii destepti de la multinationalele de consum sa o faci. In care vorbim si mai fara perdea despre bani adevarati. Cheltuiti. Sau aruncati.