Buuun, dupa cum spuneam, copil fiind si cladiri cutreierand sau geamuri spaland la inaltime, la un moment dat Printul se intalneste cu Regele care este impresionat pana la transpiratie de copilul care topaie si il adopta. Drept pentru care Printul va creste alaturi de ceilalti fii ai regelui, ca intr-un fel de Cenusereasa meets Print si Cersetor, dar o varianta mai soft si fara pantofi de probat. Printul nostru se pare ca este mai aratos decat restul odraslelor, cu toate ca noua personal nu ni se pare (pe vremea aceea barbatii nu isi faceau liposuctii si nici remodelari corporale, cel mult isi faceau sangele albastru si chilotii fosforescenti). In mare (sau pe langa mare) Printul Dastan (asa il cheama pe Prince of Persia, s-a dus pe pluta si misterul asta) este in schimb frumos, destept, un bun luptator si taietor de capete, cam tot ce iti doreai de la un barbat din acele vremuri.

INTRIGA: pentru cei care nu vor intelege nimic din ce va fi descris mai jos vom face un arbore genealogic al filmului: avem 3 bucati printi- 2 printi originali, de la nastere ai lui tata lor, si Tzopaila, plus fratele regelui aka the bad dude aka Ben Kinsley.

Ei traiau fericiti in regatul lor pana cand au aflat ei ca unii din regatul vecin fac arme pentru inamicii lor, pe care le vand sa faca profit cu toate ca aia erau regat sfant, deci o activitate reprezentand un mare no-no al vremurilor de atunci. Un fel de situatie de incompatibilitate, carevasazica, ca si cum i-ai cere unui taran sa mearga la mall fara slapi…

Din cauza motivului de mai sus ei se supara si se duc sa ii cotropeasca pe tradatori (nu, nu calatoresc cu Dacia Duster, ce naibii, la valoarea lor…), iar cand ajung acolo constata ca aia de fapt nu aveau arme si erau sfinti si puri, in frunte cu accesoriul previzibil numit Printesa. Un fel de invazia SUA in Irak, doar ca Sadam are sani siliconati si buze cu acid hialuronic. Toti lesina la vederea frumusetii, ea este evident o luptatoare care isi apara neamul, nu crede in pensii alimentare si in general se ceva pe ei de persani, mama lor care vor toti sa o ia de nevasta pe ea…. eventual cu totii in acelasi timp sau pe rand, povestea nu ne spune, dar suntem liberi sa ne imaginam.

Dupa un sir fericit si nefericit de evenimente, regele moare si toata lumea il acuza pe Dastan al noastru print de moartea lui, caci pe scurt regele pune pe el o mantie otravita si crapa. Printoiul si printesa fug de furia poporului si a celor 2 surori in desert.  De aici incepe cu forte proaspete aberatia, pentru ca printesa are pumnalul cu care se poate intoarce timpul si ea era o mare gardiana a obiectului de bucatarie si deci pentru care trebuie sa gaseasca nu stiu ce saracie de palat care de fapt era un munte ca sa infiga pumnalul  sa nu se scurga nisipul si sa nu se supere zeii etc etc blesteme, sange, puroi, kakaia transe FMI, nem tudom rate la Ferrari… ce mai, nasol moment.

In sfarsit dam de minunatul pumnal si de minunata printesa: o toapa englezoaica injectata cu silicon in toate partile, mai putin in neuronul de rigoare.

In desert ei dau de unul care nu vrea sa plateasca taxele si care facea curse cu struti si care ii ofera printesei un job de picolita pentru  galleria de pe marginea strutodromului. Nu ii place jobul si DIN nou pleca in desert, plictiseala mare. Aflam in sfarsit cine e ala rau si ce urmareste el, adica fratele lu regele, care voia si el sa fie rege de mic dar a facut prostia sa il salveze pe fra-su si acum cu ajutorul pumnalului voia sa isi indrepte greseala din tinerete. Blab la ….serpi, vrajitori, urmariri, lupte….bla bla

Ajung la locul faptei si …si cand Printesa da sa scape universul de mania zeilor si sa infiga pumnalul in scorbura si sa il si pupe pe minunatu print care se uita cam sasiu, vine unul si ii da una la mitra de baga tanti a noastra nani, de unde tragem concluzia ca nu poti sa si pupi sa si salvezi universul in aceasi timp, nu stiu ce a fost in capul ei. Deh, femeia ramane femeie pana la loc comanda…

Uitai sa zic ce face nisipu si pumnalu – ele cica ajuta la intoarcerea maimutei.

Dupa lupte multe si obositoare pentru publicul din dotare, in care reusesc sa moara toti:  frati surori, negrii, ajutori de bucatari etc etc, se va trage concluzia ca fratele regelui e de fapt vinovat pentru moartea aluia din paragraful 3. Dar asta toti afla fix in momentul in care le aterizeaza o sageata intre ochi…din nou nasol moment …misto coliva …lacrimi…juraminte.

Si acum lupta finala: printu sasiu, siliconata si Ben Kinsley dat cu dermatograf negru aka the bad dude/fratele lu´ regele otravit.

Printu lupta si dai si lupta si mandra nu intelege cum pica maica saraca in nisip, gaura neagra ce o fi fost, el varsa o lacrima si se sparge buboiu de nisip. Acum avem de a face cu un blender al zeilor in care se invart de ii ia amenteala tanti silicon plus printul, si cum stateau zeii si rumegau la ei trag ei concluzia ca au potential astia micii si il scuipa pe print fix in momentul de la paragraful 247, adica inainte de lupta, de cucerire.

Si acum il omoara iar pe Ben Kinsley, el iar o cunoaste pe ea, se uita tamp unul la altul si se iau. Nu la bataie, ci la organe… sentimentale.

AM REMARCAT IN FILM: Printul tipa, mult, FOARTE mult, tot ce face se face urland, si cam tot ce face se face sarind  – la un moment dat ma uitam sa vad daca nu am ramas cu degetul pe tasta de ´sageata sus / arrow up´ din greseala. Ea nu e nici frumoasa nici desteapta dar are in schimb un accent de englezoaica care racneste comenzi, ca tot erau arabi aia deci ascultatori prin definitie.

Related posts:

1. Review de film: New York, I Love You
2. Un Regizor In Cautarea Unui Film

- rutina unui cuplu cu masculul care conduce solemn caruciorul, avand iluzia ca asa conduce si el ceva in cuplu, cand de fapt partenera ii directioneaza si pe el, si pe carucior;

- sau de pasiunea tinerilor de a vorbi la telefon cat mai mult intr-un mediu cu aer conditionat;

- ori de burlacii care colectioneaza chestii semipreparate si de prajit (sau munti de lactate, atunci cand trec printr-o perioada de remuscari privind stilul de viata);

- si de strategia de reducere a costurilor de aprovizionare implementata de familii educate financiare;

- sau de fenomenul catel, purcel, plozi, burta mare (a lui, dar si a ei, din empatie pentru el); catelul, purcelul si plozii pot sta in carucior sau pe langa el.

Incep de acum o serie rapida in care iti voi dezvalui cateva secrete prin care, daca nu suntem atenti, ajungem sa cheltuim mult mai mult la hypermarket (si nu, NU e vorba de clasicul ´Fa-ti o lista de cumparaturi´), ci pentru ca suntem supusi unor tactici capitalist – consumeriste de rafinament si eficienta extreme.

NU am clonat niciun articol ´de afara´, ba mai mult, iti voi prezenta de fiecare data exemple din Carrefour Unirii si din Cora:

Secretul Nr. 1. Paine, lactate, fructe, legume si carne.

Surprinzator poate, dar toti cam asta vrem sa cumparam in principal si de fiecare data atunci cand intram la ei pe usa.

ACUM, hai sa ne facem o imagine cam CUM si UNDE sunt dispuse aceste produse.

Cum? Painea este tocmai in spate la Cora? Iar la Carrefour painea este tocmai la ETAJ, in fundul magazinului? (umbla vorba ca se gandisera sa puna raionul de paine pe acoperis, numai sa ne mai plimbe prin niste raioane ). Care sunt sansele sa ajungi cu cosul gol la zona de paine dupa ce parcurgi tot magazinul plus o scara rulanta? Plus ca mai curand indesi o paine intr-un cos plin, la final de cumparaturi, decat indesi alte 10 articole dupa ce ai pus deja in cos la intrare celebrele, dar voluminoasele paini feliate sau rotunde.

Lactatele au aceeasi poveste. La Cora strabati doua laturi de magazin pana la ele. Nu ca ai avea vreo sansa sa mergi in diagonala pana acolo, ci trebuie sa inconjori fiecare insula de produse pana acolo; la fel cum se juca ´sarpele´ pe Nokia acum 5 ani. Cred ca daca ne uitam de sus intr-un hypermarket, vom constata ca pana si soarecii de laborator au o miscare mai coordonata si mai inteligenta decat fiintele umane puse pe consum. Pardon, aprovizionare.

Dar sa nu mint – la Carrefour Unirii au 3 rafturi la intrare cu paine, care de fiecare data sunt pline ori cu baghete de 1 metru jumate fiecare, ori cu paini imense de 2 kile. Ori cu niste hiperspecialitati unde isi pun adaosul maxim. In 2 ani de Bucuresti, de fiecare data cand am vrut paine, a trebuit sa urc pana la etaj si sa ma dau la fund – la fundul magazinului, adica. Care se vrea sa fie ´magazin de proximitate´, unde ai la indemana produsele uzuale; doar ca la ei, ´la indemana´ inseamna picior sprinten si pas lung. De tot.

Secretul Nr. 2. Dulciurile

Toata lumea a ajuns dependenta de endorfinele impulsionate de ciocolata si alte derivate foarte dulci. Ai ramane suprins de cate doamne si domnisoare am vazut la acest raion. Toate vin cu o privire vinovata, si majoritatea sunt veterane – adica stiu unde sa vina, stiu ce fel de ciocolata vor, stiu unde se afla. Ciocolata se strecoara repede in cos si infractoarea paraseste rapid locul faptei. Din pacate raionul de dulciuri nu e un loc de agatat, in general – majoritatea prezentelor feminine care il viziteaza sunt destul de urate, ceea ce explica si pofta pentru plusul de fericire declansat de ciocolata. De unde stiu toate acestea? Avand recent un examen, a trebuit sa apelez mai mult la dulciuri  

Deci la Carrefour Unirii unde sunt dulciurile? Cum? LANGA PAINE? Cum domle, tot la etaj? Tot cu scara rulanta? Tot in fundul magazinului? Aoleuuu….atunci sunt condamnat sa le completez cu niste detergent, scutece, whisky si ulei… toate agatate pe parcurs, pana ajung la ciocolata mea. Si chiar daca nu am copil, iau acum scutece, ca se scumpesc in curand. Asta da aprovizionare strategica, nu-i asa?

Maine revin cu secretele 3 si 4. Prin care niciodata nu vei mai cumpara carne sau lactate asa cum foarte posibil te-au pacalit baietii destepti de la multinationalele de consum sa o faci. In care vorbim si mai fara perdea despre bani adevarati. Cheltuiti. Sau aruncati.

Related posts:

1. Tot Ce Trebuie Sa Stii Despre Marcile Proprii real,- Hypermarket
2. Sensiblu: Cumperi ce vrei, dar platesti FIX cat vor EI

ALTFEL INSA, criza datoriilor suverane se agraveaza de fapt, pe masura ce diverse evenimente hranesc aceasta prapastie de incredere la nivel global. Criza si prapastie care creste pana la insuportabil dobanzile la care statele se pot imprumuta si aduce tragedii economice. Iata factorii care striga Panica in urmatoarea luna:

Indicatori ai agravarii starii de neincredere in zona UE sunt urmatorii:

• Trend descrescator al EUR pe termen lung - moneda a strapuns nivele de suport sub 1.21 si 1.20

• Cresterea temerilor privind contagiunea evenimentelor de default – marjele de CDS pentru asigurarea impotriva a astfel de evenimente continua sa creasca accelerat, nu numai pentru tarile proscrise PIIGS, dar si pentru tarile anterior considerate ´serioase´ – Germania, Franta, Suedia. Mai jos se vede, pe langa cotatiile dure de 3% ale CDS pentru Spania sau Irlanda, cum Austria si Franta au inceput si ele sa adune panica.

Pe scurt, si per total, se observa aceeasi criza de incredere, hranita – si aici este cel mai important – de noi evenimente punctuale si de propriul momentum pe care il genereaza.

Evenimente Recente, intens mediatizate si care hranesc acest balaur al temerilor privind UE si datoriile nationale, includ:

1. Downgrade de rating pentru zona Spaniei si banci spaniole intrate in faliment (din 28 Aprilie, Spania nu mai are rating AAA, ci AA cu perspectiva negativa)

2. Jocul de-a gura sparta din Ungaria, unde noua ordine politica se joaca de-a ´greaua mostenire´ cu fostul guvern

3. Noi indicatii ca tarile ajutate si donatorii catre acestea nu vor fi in stare sa isi respecte angajamentele catre EU si FMI

• Se poate pune baza pe Germania?

Exista amenintari de natura legala la adresa ajutorului cu care ar trebui sa contribuie Germania. Si nemtii stiu sa se joace de-a Curtea Constitutionala in acest moment. Iar Merkel a pierdut controlul asupra camerei superioare a Parlamentului, de cand cu ultimele alegeri regionale, in care poporul practic a protestat impotriva indatorarii Germaniei pentru a ajuta Grecia.

• Noua melodie veche la moda privind datoriile nationale: Europa de Est

Jocul Ungariei de-a uite falimentul, nu e datoria a readus in prim-plan toata isteria privind Europa de Est, care saraca ba are de toate cele bune, ba este la pamant. Mai mult, Ucraina, Letonia si Romania sunt tarile cele mai ´apreciate´ ca se vor da peste cap. Tabelul de mai jos ne arata ca marja ceruta catre datoriile statului roman este de aproape 4% peste nivelul ´fara risk´ (al obligatiunilor de trezorerie germana), cea pentru Dubai de aproape 5%, Grecia 8% etc.

• Interdependenta dintre state sau efectul de domino

Tarile UE sunt intr-un paienjenis al datoriilor si creantelor unele catre altele. Atunci cand se stinge o lumanare, ramane cam toata lumea pe intuneric, pentru ca:

1. Italia are programata o emisiune de 25 miliarde EUR in aceasta luna (Iunie). Vom vedea cat se vinde si la ce cotatii, comparativ cu activele germane fara risc

2. Spania are si ea o emisiune de 25 miliarde EUR in iulie, pentru a refinanta datorii ajunse la maturitate.

Ceea ce n-ar fi o problema daca aceste 2 tari n-ar avea datorii de 5 ori mai mari decat cele ale Greciei si Portugaliei. Ah, si cand citim ca Grecii se imprumuta la o marja de 5%, inseamna ca pentru a fi ceva sustenabil, produsul intern brut al Greciei va trebui sa creasca cu peste 5% anual pentru a putea plati fara indatorari suplimentare acest imprumut.

Efectul de domino arata astfel, conform NY Times:

1. Aproape 22% din activele bancare ale Portugaliei sunt plasate in obligatiuni grecesti, ceea ce in traducere libera inseamna ca un default al Greciei va scufunda Portugalia, sau cel putin ii va destabiliza sistemul bancar.

2. Aproape 86 miliarde sau o treime din datoriile nationale ale Portugaliei sunt catre Spania. Adica aproape 8% din insesi datoriile Spaniei catre restul lumii. Daca Portugalia isi rupe gatul, Spania se impiedica cu 8% din puterea ei de rambursare a propriilor datorii.

3. Spania datoreaza catre Franta 220 miliade, sau aproape 9% din PIB-ul Frantei

4. Italia datoreaza catre aceeasi Franta 511 miliarde, sau 20% din PIB-ul Frantei

5. Si peste o cincime din totalul activelor bancare franceze sunt plasate in obligatiuni de stat ale tarilor din sud-estul Europei.

Per total, incertitudinile despre amploarea expunerilor inter-banci domina intregul orizont financiar global; nimeni nu pare / nu poate sa stie cata expunere directa sau indirecta fiecare banca privata are catre datoria unei anumite tari, sau catre o banca majora dintr-o anumita tara. Adica la cel mai mic zvon de potential default / faliment, ne intoarcem in zilele de la falimentul Lehmann – nimeni nu mai ofera bani in piata, creditarea ingheata, sistemul bancar cedeaza si inotam in panica.

Asa ca atunci cand mai creste vreo Bursa cu 3%, trebuie sa pricepem ca s-au apucat miopii de maraton. Copacii sunt drept in fata, dar prea putini stiu sa ii si observe.

Related posts:

1. Falimentul Sky Europe – Adevaruri dincolo de panica si nesimtire. Lectii de rom-capitalism salbatic din ciclul “Intai banu’, si dup-aia cetateanu’ “
2. Cand se termina criza? Bani la Bursa? 3 noi crize / probleme pentru 2010

Ca si in “Paris, Je T’aime“ incepi crezand ca va fi un film in care vei afla mai multe despre un oras. Un oras de milioane… dar este implacabil ca filmul sa nu fie despre numere, si despre suflete. Un oras de milioane de povestiri. Astfel ca ne intalnim cu cateva instantanee de destin si prezent traite in New York.

Si primim de toate – de la un hot de buzunare care isi gaseste un hot si mai mare, la barbati si femei care cauta si care se cauta in ei si in ceilalti, la un altfel de banchet de absolvire, si dupa alte cateva povestiri deosebite se termina pe o culme blanda de emotie si lumina unde cunoastem doi batrani indragostiti ca in prima lor zi.

Coloana sonora danseaza ideal, chemata de acest oras New York, oras care este pretext si context pentru aceste instantanee de viata.

Si mi-a devenit drag acest film pentru ca de fapt ne intreaba despre orasul din sufletul fiecaruia dintre noi. Un oras numit speranta, sau blazare, poate incruntare, si mai mult ca sigur, mult prea rar, sarbatoare.

PS: Scenariul unui film ”Bucuresti, te iubesc” l-am scris AICI – ”De Ce Iubesc Sa Traiesc In Bucuresti”. Capitalist vorbind, se cheama ca acest film face parte dintr-o franciza de antologii urbane

Related posts:

1. Prince Of Persia: review de film cu silicon pe neuron
2. Un Regizor In Cautarea Unui Film

Drept urmare, iti propun urmatoarele tactici si tehnici de supravietuire si convietuire cu realitatea dura a acestei statistici:

• Vei incepe prin a face un afis colorat pe care sa marchezi numarul de scutece alocat fiecarei zile. Afisul il faci alb-negru, caci bani de carioci cu care Bebe sa scrie pe pereti nu sunt prevazuti de Boc.

• Bebe are dreptul la cate un scutec la fiecare 6 ore – adica fix 4 scutece pe zi. Se recomanda urmatoarele metode de persuasiune:

- daca ataca scutecul mai devreme, te uiti urat la el. Ii arati acuzator scutecul folosit prematur.

- foloseste scutecul si pe partea cealalta

- aseaza-l periodic deasupra WC-ului pe Bebe; pana la urma se va prinde ce are de facut.

• Astfel, primul lucru pe care Bebe il va face nu va fi sa mearga, sau sa vorbeasca. Esential devine ca el sa stie sa citeasca ceasul. Ca sa numere corect 6 ore, cat trebuie sa il tina un scutec.

• Poti incerca un calcul de eficienta – oare exista medicamente cu efect anti-laxativ si pentru bebelusi? Oare costa mai ieftin decat un scutec? Cand vei cumpara 2 scutece in loc de 4 si farmacista se va uita mirata, ii vei explica – Mai avem un pliculet de Smecta ramas de ieri.

• Din cele 6 ore per scutec, probabil ca ultima ora va fi cea mai grea de trecut. Se recomanda sa stai langa Bebe si sa il tii de mana; poti incerca si rugaciuni, matanii, invocari ale Divinitatii. Hai puiule, hai ca poti. Uite, si tati s-a lasat de fumat. Adica l-au lasat altii, cu accizele la tigari.

• Cartierele Romaniei vor deveni mult mai zgomotoase. Vom putea auzi strigate victorioase si urlete frustrate. Si nu, nu vom sti ca joaca Steaua cu Dinamo, ci ca langa noi, undeva, un Bebe a uitat sa se abtina sa se tina pana la capat.

• In ultima instanta, mergi la o Banca. Deja a aparut Noul Credit Start-Up Baby. “Baby Boc” e numele de cod.

• Sloganul este “Cand pe tine Guvernul te umple de greata, noi sprijinim primii pasi ai lui Bebe in viata”.

• Vei putea deci accesa, in conditii avantajoase, un credit pentru cumpararea de scutece, suzete, lapte. Cel mai atragator credit va fi cel cu perioada de gratie de 18 ani, si rambursare de catre Bebe. Ca atunci cand isi sarbatoreste majoratul, sa aiba deja niste prioritati clare in viata – gen rate de rambursat.

• Aviz smecherilor – astfel de credit preferential NU va putea fi accesat de cei care vor incerca pur si simplu sa dea in mintea copiilor.

In final, daca Bebe rezista cu succes 6 ore, il puteti invata sa citeasca si ziarul. Vorba ceea, o treaba mare cu premeditare este mult mai savuroasa atunci cand citesti si ziare. In timp ce.

PS: Un senator se uita la filme porno in Parlament. Noi traim deja unul horror.

Related posts:

1. Cum Sa Dai Bani Cu Imprumut Cunoscutilor… Si Sa Ii Si Vezi Inapoi. Pamflet adevarat romanesc in 8 acte.
2. Romania pacalita la hypermarket. Despre CUM sa cumperi INTELIGENT. Azi, secretele 1 si 2.

- Grecia

- Goldman Sachs

1. GRECIA

Incepand de la Reuters sau Bloomberg si pana la vajnicii nostri ziaristi si bloggeri, cam toata lumea a cautat ramificatii si cauze si consecinte si inflorituri de stil pe unde nici nu-ti imaginezi. Despre Grecia, lumea a luat-o pe aratura prin urmatoarele colturi: mitologie, psihologie, conspiratii infinite, felul de a fi al poporului grec, au fost citati tineri greci optimisti, au fost citati bugetari greci fatalisti, au fost prezentati lideri de sindicat jihadisti, am aflat influenta ramurilor de maslin asupra sucului de portocale si asupra deficitului bugetar, stim cu totii si noaptea datoria externa a Greciei (ce chestie, asa-zisele agentii de rating nu stiau acest nivel de indatorare si acum 9 luni?), ce mai, traim un roman plin de fetishuri si frustrari.

Da cum sa nu s-au trezit unii, hai sa isi vanda Grecia niste insule. Sau hai sa boicotam noi poporul german, cica s-au expandat grecii. Ba mai bine nici sa nu mai mergem la greci in plimbare, fir-ar mama lor de inconstienti. Si tot asa, cu isteria pe scari pana la parter.

Valoare adaugata de tot acest zgomot de informatii: ZERO.

Dragii mei, scurt pe 2: exista o carte – Nassim Taleb – Lebada Neagra. Ne vorbeste despre asimetria informatiei (faptul ca atunci cand o informatie semnificativa devine publica, deja cei care trebuiau sa profite de ea au si facut-o; altfel spus, 5 abonamente la Financial Times, Wall Street Journal, Ziarul Financiar etc n-or sa te faca mai destept si mai inteligent in investitii, ci doar te vor expune la panica sau entuziasmul supraincalzit al multimii si, in general, te vor polua cu informatii deja perimate. De aceea, toata agitatia economistilor privind Grecia si celelalte tari dezechilibrate din UE, toate spasmele de articole si scenarita sunt doar mult, MULT zgomot inutil si prostesc.

2. GOLDMAN SACHS

Inclusiv Paul Krugman in Business Magazin are un editorial cu titlul ´Hotii in pantofi Gucci´. Tehnic vorbind, de la inceputul crizei publicul este intr-o continua vanatoare de vrajitoare. Inclusiv cei de la SEC, ai caror angajati se uitau la pornografie in timpul crizei (cica era un consilier juridic care dupa ce si-a umplut calculatorul de astfel de filme, a inceput sa le scrie pe dvd-uri puse in cutii de-a lungul biroului). Iar acum toata mass-media o da din nou in SF-uri cu hotii de pe Wall-Street, cu cei fara scrupule, cum ca sunt talhari in Ferrari sau cu pantofi Gucci. Desteptul ala de Fabrice Tourre a devenit diavolul in persoana, gata sa iti cumpere sufletul contra unui prospect colorat al produsul de investitii structurate Abacus. Cum, nu ii stiti pe bancherii hrapareti care ne-au furat viitorul cand au facut plaja in Bahamas pe yahturile lor personale? Noi, contribuabilii amarati? Jos cu Goldman, afara cu Wall-Street.

Data viitoare imi voi argumenta parererea prin care, in general, Goldman Sachs nu are nicio vina in tot circul acesta de acum. Sunt cateva lectii simple in istoria ultimilor 2 ani, pornind de la Madoff pana la Goldman si Grecia si inapoi. Nu necesita nicio facultate sau master in finante ca sa le pricepi.

Grecia si Goldman au ajuns in mass-media deja la nivelul de cancan si paparazzi. Unde cautam inainte decolteuri, acum ne e pofta de sange. Adica sa curga sange, dar sa nu se verse nimic.

Numai bine!

Related posts:

1. Cine-a pus taxele-n drum… Astazi, Taxa Pe Dragoste
2. Cand se termina criza? Bani la Bursa? 3 noi crize / probleme pentru 2010

Metode de a pastra un nivel normal de nebunie la locul de munca

* Cauta la telefon pe cineva din alt birou pe care nu‑l prea cunosti, lasa‑ti numele si mesajul “Am sunat doar sa‑ti spun ca nu pot vorbi acum. Pa. ”

* Pune plasa de tantari in jurul biroului.

*De fiecare data cand cineva te roaga sa faci ceva, intreaba daca vrea si garnitura de cartofi prajiti langa.

* Daca ai un ochi de sticla, bate in el din cand in cand cu stiloul in timp ce vorbesti cu cineva la sedinta.

* Fa beep‑uri cand cineva mai dolofan da cu spatele.

* Termina‑ti toate frazele cu “dupa cum zice profetia”.

* Mormaie ceva fara noima catre un coleg apoi intreaba‑l “Ai inteles ce ti‑am zis ca n‑am chef sa repet?”

* Raspunde la orice zice cineva cu “Tu asa crezi?”.

* Vezi de unde‑si face seful tau cumparaturile si cumpara aceleasi haine ca si el. Intotdeauna poarta‑le la o zi dupa ce le‑a purtat el. (Asta are indeosebi efect daca seful tau e de alt sex decat tine)

* Vino la serviciu imbracat in haine militaresti transpirate si cand esti intrebat de ce, raspunde “Nu pot sa vorbesc despre asta”.

* Trimite un email la toti angajatii in care le spui ce faci. De exemplu “Daca ma cauta cineva, sunt la toaleta”.

* Repeta conversatia asta de cateva ori: “Auzi si tu?” “Ce?” “Nimic, a disparut.”

* Pe cat posibil sari in loc sa mergi.

* Cand aproape ai terminat, anunta “Nu, stai! Am  gresit.” si ia‑o de la inceput.

* Cand faci prezentari, din cand in cand misca‑ti capul pe verticala ca un papagal.

* Pune colegilor intrebari misterioase si apoi noteaza‑le raspunsul intr‑un carnetel. Bolboroseste ceva despre “profile psihologice”.

* Intoarce‑te cu spatele la sedinta, spre o fereastra, cu picioarele cracanate. Anunta ca iubesti “orasul asta porcos”.

* Reflecta lumina soarelui in ochii colegilor folosindu‑ti ceasul.

* Da‑ti pantofii cu marker fosforescent. Spune‑le oamenilor ca nu ti‑ai pierdut niciodata pantofii de cand faci asta.

* Cand cineva iti da o hartie, pipai‑o si sopteste duios “Mmmmmmmm, ce bine e!”

* Cand iti duci colegii cu masina, insista sa lasi stergatoarele de parbriz sa mearga, chiar daca nu ploua, “ca sa le mentii in forma”.

* Apleaca‑te la robinet si bea direct de acolo.

* Striga numere aleatoare cand cineva numara.

* Capseaza paginile fix in centru.

* Investigheaza in public cat de lent poti sa scoti un oracait de broasca.

* SCRIE NUMAI CU LITERE MARI.

* scrie numai cu litere mici

* nu folosi nici semne de punctuatie

Poti incerca si cateva dintre urmatoarele  exercitii simpatice, nu numai ca o sa faca sedintele mai interesante dar si colegii tai vor deveni brusc mai atenti si o sa mentina o distanta respectabila.  Urmand aceste indicatii simple in timpul unor sedinte importante o sa ai un succes remarcabil!

* Prinde discret pe cineva de mana si sopteste‑i cu coltul gurii “simti si tu?”

* Mesteca guma strident.

* Poarta un hands‑free si din cand in cand intra intr‑o conversatie paralela cum ar fi: “Nu ma intereseaza daca nu sunt pitici, da drumul la spectacol odata!”

* Scrie “te place” pe clipboard‑ul tau si arata‑i persoanei de langa tine in timp ce te arati cu stiloul.

* Raspunde la o intrebare serioasa cu “Nu stiu ce sa zic, bineinteles sunt flatat, dar e prea devreme”.

* Reconstruieste sedinta cu soldatei de plastic pe masa si cand cineva se misca rearanjeaza figurinele in consecinta.

* Epileaza‑ti un antebrat.

* Du‑te direct spre un coleg si stai nas in nas cu el pentru un minut.

* Urca‑te pe birou si mergi de‑a lungul ei inainte de a te aseza pe scaun.

* Fa gargara cu apa din pahar.

* Repeta fiecare idee exprimata cu o voce pitigaiata  in timp ce dai din mana ca o gura sloboda.

* Muta‑te cu scaunul din ce in ce mai aproape de usa .

* Murmura tot timpul sedintei.

* Scoate o legatura mare de bancnote si incepe sa le numeri demonstrativ.

* Apleaca‑te sub masa apoi ridica‑te purtand lentile de contact care iti fac ochii complet albi.

* Foloseste un cutit mare de vanatoare ca sa indici notitele de pe tabla.

* Anunta ca ai descoperit niste copii ale programului sedintei. Imparte hartii pe care scrie: Programul meu secret:
1. Calca in picoare pe cei slabi
2. Triumfa de unul singur
3. Invadeaza Polonia

Strange apoi hartiile cu plictiseala si roaga‑i pe ceilalti sa uite ce au vazut.

* Fa pauze lungi in momente aleatoare cand vorbesti.
Cand cineva se pregateste sa intervina ridica tonul la el: “NU AM TERMINAT.”

Nu sunt alte articole similare.

Prin intermediul PR Manager-ului, Sensiblu si-a cerut scuze pentru experienta mai putin pozitiva de shopping pe care am avut-o, a oferit o posibila justificare pentru desele discrepante aparute intre preturile de pe etichetele produselor si preturile inregistrate in sistem, si de asemenea am fost rugat sa contribui si eu la imbunatatirea interactiunii cu clientii.

Tragand linie la finalul povestirilor mele adevarate si a PR-ului impecabil, pot adauga in acest moment despre Sensiblu ca:

-          este una dintre putinele companii care ramane sensibila la zona de Social Media, reusind sa afle rapid de cele semnalate de mine (si confirmate inclusiv de alti ctumparatori)

-          a reactionat deosebit de proactiv la cele relatate.

Indiferent ce si de unde cumparam, concluzia ar fi sa ramanem atenti atat pe ce cheltuim, si cat cheltuim. Ramanem, in final, direct responsabili atat de buzunarul nostru cat si de experienta de shopping in ansamblul ei. Ce nu ne place putem evita, si/sau putem semnala si, eventual, poate ca putem imbunatati.

Continuand si eu acest dialog mutual avantajos cu compania, nu pot decat sa ii recomand sa devina pe viitor unul din suporterii concursului SuperBlog 2010 (da, cel mai mare si mai dur concurs din blogosfera), prin care va avea ocazia sa interactioneze si mai mult cu zona de Social Media / Blogosfera, putand obtine atat promovare cat si feedback de calitate.

Related posts:

1. Sensiblu: Cumperi ce vrei, dar platesti FIX cat vor EI
2. Cat platim pentru NOU?

Astfel, noi ca si cititori, dupa ce ne-am dat demisia din Guvernul Privat al celor de la raposatul Business Standard, dupa ce am uitat sa participam la diverse seminarii si conferinte bombastice cu teme retorice si raspunsuri alegorice, dupa ce le-am bagat bocanetzilor pe gat N-spe strategii si solutii de redresare economica, neobservand ca dansii erau ocupati sa isi faca norma de secretari de stat analfabeti la Ministerul de Finante, am mai avut deci ocazia sa asistam la un nou dialog al surzilor intre antreprenoriat si ´Stat´.

Dl. Paslaru a sesizat foarte bine ca:

-          mediul economic cere restructurare si investitii

-          politicienii insa, cer timp si pauze ca sa se gandeasca cum si de unde sa taie, de fapt scaldand-o de la o luna la alta in speranta ca va trece totusi criza naibii care ii impiedica pe romani sa mai faca rate si in schimb sa stea cu ochii pe Boc ca pe butelie

Ceea ce putem sesiza cu totii de 1 an si jumatate incoace este ca cei pe care i-am votat nu au facut absolut nimic coerent pentru redresarea economica. Lasand deoparte dialectica de partid si PR, in Romania ne coacem in suc propriu, pe principiul cainii latra, criza trece, baietii destepti petrece.

Dom´ Vladescu, ce mai ala bala tot astepti sa iti termine amanta scoala? Ori le tai tu, ori ti le taiem noi. Salarii si posturi. Si nesimtire. Si alea 10 agentii care nu vor sa se dea la o parte ca sa facem cu cateva zeci de milioane de dolari ceva care sa le faca complet inutile. Si colectionarii de locuri in Consilii de Administratie si in ambasade si tot asa, vesnica pomenire… Cate grafice, scheme, calcule sa mai facem pana sa o pricepem ca cineva ne ia la misto rau, rau de tot?

Suntem dusi nu la urne, ci dusi de nas la urne si tinuti de nas ca sa nu ne miroasa toate mafiile si clanurile de hotie organizata din aceasta tara.

Stau si ma gandesc ca in tara asta daca fiecare jurnalist, in loc sa scrie editoriale de dezgust, resemnare, inveninare si anatemizare a lui Boc si Basescu, ar fi iesit pe strada si ar fi luat o singura adeziune in loc de fiecare articol de acest fel, acum Romania ar fi avut un partid nou si curat.

Dl. Paslaru mai sesizeaza si faptul ca nimeni nu sta sa se preocupe ce va fi nu maine, maine pe care il tot amanetam la FMI, ci poimaine, cand revine ziua de plata. Sau de crestere economica nu pe datorie, ci prin propriile puteri de competitivitate si productivitate.

´Fur si cheltuiesc ma distrez nu stau,

Fraierii voteaza asa cum vreau.´

Astora care ne-au furat si prezentul, si viitorul, nu le trebuie un partid nou care sa-i dea afara, ci o noua Revolutie.

PS: felicit pe aceasta cale rudele mele inexistente din Metrorex, carora le-a crescut salariul existent de la 3.200 RON la 3.800 RON.  Existential le merge bine, oficial chiar foarte bine…

Related posts:

1. Cum vor romanii sa faca afaceri imobiliare in Romania: Din experientele unui consultant imobiliar strain.
2. Cand iesim din criza? Dupa America, fireste. Previziunile JP Morgan pentru 2010 – economia Statelor Unite

Pe site insa, ma trezesc ca din internaut am ajuns pieton. Cat pe ce sa ma calce un Opel. Daca reuseam sa ma feresc de Opel, din dreapta ma pandea amenintator un jeep Hyunday Infiniti. Pentru ca de cand Toyota isi retrage toate masinile, adica de cand Toyota nu-i acasa, joaca tot restul industriei pe masa.

In imaginea urmatoare, am parte de un Ford Fiesta ieftin ca braga. Si cica ar fi bine sa imi doresc sa traiesc viitorul in masina anului 2010. Stati fratilor, ca 2010 de abia se curge pe calendare. Daca e moda sa anticipam superlativele, eu propun sa ne apucam sa proclamam si masina anului 2011. Astfel, restul producatorilor nici n-or sa mai scoata modele in 2011, ca superlativul s-a dat deja, nu mai au nicio motivatie.

Iar cireasa de pe tort vine de la un fel de Ion. Adica de la AlexandrIon – care vrea sa ne imprietenim cu totii pe net in numele alcoolului. Dragi tovarasi, o campanie mai eficienta era una facuta invers – intai umpleati toti internautii cu coniac, si ABIA APOI VEDEATI CINE ISI FACEA CEI MAI MULTI PRIETENI. Ca asa e la betie, toata lumea se iubeste cu toata lumea. Preferabil, de sex opus.

Iar despre businessmagazin.ro ce sa zic… foamea-i mare, noroc ca se termina criza. La altii, nu la noi. Dar asta este alt banc cu final previzibil. Dincolo de pamfletele de mai sus, agitatia din industria auto trimite niste semnale extrem, extrem de importante despre criza si recesiune. Despre care vom vorbi in perioada urmatoare.

AOLEU, STATI ASA… CE, CHIAR CREDEATI CA VOI REUSI SA CITESC ARTICOLUL DORIT DE MINE? CAM ASA ARATA UN SITE NAVIGABIL, DUPA PAREREA UNORA.

Related posts:

1. Sensiblu: Cumperi ce vrei, dar platesti FIX cat vor EI