ALTFEL INSA, criza datoriilor suverane se agraveaza de fapt, pe masura ce diverse evenimente hranesc aceasta prapastie de incredere la nivel global. Criza si prapastie care creste pana la insuportabil dobanzile la care statele se pot imprumuta si aduce tragedii economice. Iata factorii care striga Panica in urmatoarea luna:

Indicatori ai agravarii starii de neincredere in zona UE sunt urmatorii:

• Trend descrescator al EUR pe termen lung - moneda a strapuns nivele de suport sub 1.21 si 1.20

• Cresterea temerilor privind contagiunea evenimentelor de default – marjele de CDS pentru asigurarea impotriva a astfel de evenimente continua sa creasca accelerat, nu numai pentru tarile proscrise PIIGS, dar si pentru tarile anterior considerate ´serioase´ – Germania, Franta, Suedia. Mai jos se vede, pe langa cotatiile dure de 3% ale CDS pentru Spania sau Irlanda, cum Austria si Franta au inceput si ele sa adune panica.

Pe scurt, si per total, se observa aceeasi criza de incredere, hranita – si aici este cel mai important – de noi evenimente punctuale si de propriul momentum pe care il genereaza.

Evenimente Recente, intens mediatizate si care hranesc acest balaur al temerilor privind UE si datoriile nationale, includ:

1. Downgrade de rating pentru zona Spaniei si banci spaniole intrate in faliment (din 28 Aprilie, Spania nu mai are rating AAA, ci AA cu perspectiva negativa)

2. Jocul de-a gura sparta din Ungaria, unde noua ordine politica se joaca de-a ´greaua mostenire´ cu fostul guvern

3. Noi indicatii ca tarile ajutate si donatorii catre acestea nu vor fi in stare sa isi respecte angajamentele catre EU si FMI

• Se poate pune baza pe Germania?

Exista amenintari de natura legala la adresa ajutorului cu care ar trebui sa contribuie Germania. Si nemtii stiu sa se joace de-a Curtea Constitutionala in acest moment. Iar Merkel a pierdut controlul asupra camerei superioare a Parlamentului, de cand cu ultimele alegeri regionale, in care poporul practic a protestat impotriva indatorarii Germaniei pentru a ajuta Grecia.

• Noua melodie veche la moda privind datoriile nationale: Europa de Est

Jocul Ungariei de-a uite falimentul, nu e datoria a readus in prim-plan toata isteria privind Europa de Est, care saraca ba are de toate cele bune, ba este la pamant. Mai mult, Ucraina, Letonia si Romania sunt tarile cele mai ´apreciate´ ca se vor da peste cap. Tabelul de mai jos ne arata ca marja ceruta catre datoriile statului roman este de aproape 4% peste nivelul ´fara risk´ (al obligatiunilor de trezorerie germana), cea pentru Dubai de aproape 5%, Grecia 8% etc.

• Interdependenta dintre state sau efectul de domino

Tarile UE sunt intr-un paienjenis al datoriilor si creantelor unele catre altele. Atunci cand se stinge o lumanare, ramane cam toata lumea pe intuneric, pentru ca:

1. Italia are programata o emisiune de 25 miliarde EUR in aceasta luna (Iunie). Vom vedea cat se vinde si la ce cotatii, comparativ cu activele germane fara risc

2. Spania are si ea o emisiune de 25 miliarde EUR in iulie, pentru a refinanta datorii ajunse la maturitate.

Ceea ce n-ar fi o problema daca aceste 2 tari n-ar avea datorii de 5 ori mai mari decat cele ale Greciei si Portugaliei. Ah, si cand citim ca Grecii se imprumuta la o marja de 5%, inseamna ca pentru a fi ceva sustenabil, produsul intern brut al Greciei va trebui sa creasca cu peste 5% anual pentru a putea plati fara indatorari suplimentare acest imprumut.

Efectul de domino arata astfel, conform NY Times:

1. Aproape 22% din activele bancare ale Portugaliei sunt plasate in obligatiuni grecesti, ceea ce in traducere libera inseamna ca un default al Greciei va scufunda Portugalia, sau cel putin ii va destabiliza sistemul bancar.

2. Aproape 86 miliarde sau o treime din datoriile nationale ale Portugaliei sunt catre Spania. Adica aproape 8% din insesi datoriile Spaniei catre restul lumii. Daca Portugalia isi rupe gatul, Spania se impiedica cu 8% din puterea ei de rambursare a propriilor datorii.

3. Spania datoreaza catre Franta 220 miliade, sau aproape 9% din PIB-ul Frantei

4. Italia datoreaza catre aceeasi Franta 511 miliarde, sau 20% din PIB-ul Frantei

5. Si peste o cincime din totalul activelor bancare franceze sunt plasate in obligatiuni de stat ale tarilor din sud-estul Europei.

Per total, incertitudinile despre amploarea expunerilor inter-banci domina intregul orizont financiar global; nimeni nu pare / nu poate sa stie cata expunere directa sau indirecta fiecare banca privata are catre datoria unei anumite tari, sau catre o banca majora dintr-o anumita tara. Adica la cel mai mic zvon de potential default / faliment, ne intoarcem in zilele de la falimentul Lehmann – nimeni nu mai ofera bani in piata, creditarea ingheata, sistemul bancar cedeaza si inotam in panica.

Asa ca atunci cand mai creste vreo Bursa cu 3%, trebuie sa pricepem ca s-au apucat miopii de maraton. Copacii sunt drept in fata, dar prea putini stiu sa ii si observe.

Related posts:

1. Falimentul Sky Europe – Adevaruri dincolo de panica si nesimtire. Lectii de rom-capitalism salbatic din ciclul “Intai banu’, si dup-aia cetateanu’ “
2. Cand se termina criza? Bani la Bursa? 3 noi crize / probleme pentru 2010

- Grecia

- Goldman Sachs

1. GRECIA

Incepand de la Reuters sau Bloomberg si pana la vajnicii nostri ziaristi si bloggeri, cam toata lumea a cautat ramificatii si cauze si consecinte si inflorituri de stil pe unde nici nu-ti imaginezi. Despre Grecia, lumea a luat-o pe aratura prin urmatoarele colturi: mitologie, psihologie, conspiratii infinite, felul de a fi al poporului grec, au fost citati tineri greci optimisti, au fost citati bugetari greci fatalisti, au fost prezentati lideri de sindicat jihadisti, am aflat influenta ramurilor de maslin asupra sucului de portocale si asupra deficitului bugetar, stim cu totii si noaptea datoria externa a Greciei (ce chestie, asa-zisele agentii de rating nu stiau acest nivel de indatorare si acum 9 luni?), ce mai, traim un roman plin de fetishuri si frustrari.

Da cum sa nu s-au trezit unii, hai sa isi vanda Grecia niste insule. Sau hai sa boicotam noi poporul german, cica s-au expandat grecii. Ba mai bine nici sa nu mai mergem la greci in plimbare, fir-ar mama lor de inconstienti. Si tot asa, cu isteria pe scari pana la parter.

Valoare adaugata de tot acest zgomot de informatii: ZERO.

Dragii mei, scurt pe 2: exista o carte – Nassim Taleb – Lebada Neagra. Ne vorbeste despre asimetria informatiei (faptul ca atunci cand o informatie semnificativa devine publica, deja cei care trebuiau sa profite de ea au si facut-o; altfel spus, 5 abonamente la Financial Times, Wall Street Journal, Ziarul Financiar etc n-or sa te faca mai destept si mai inteligent in investitii, ci doar te vor expune la panica sau entuziasmul supraincalzit al multimii si, in general, te vor polua cu informatii deja perimate. De aceea, toata agitatia economistilor privind Grecia si celelalte tari dezechilibrate din UE, toate spasmele de articole si scenarita sunt doar mult, MULT zgomot inutil si prostesc.

2. GOLDMAN SACHS

Inclusiv Paul Krugman in Business Magazin are un editorial cu titlul ´Hotii in pantofi Gucci´. Tehnic vorbind, de la inceputul crizei publicul este intr-o continua vanatoare de vrajitoare. Inclusiv cei de la SEC, ai caror angajati se uitau la pornografie in timpul crizei (cica era un consilier juridic care dupa ce si-a umplut calculatorul de astfel de filme, a inceput sa le scrie pe dvd-uri puse in cutii de-a lungul biroului). Iar acum toata mass-media o da din nou in SF-uri cu hotii de pe Wall-Street, cu cei fara scrupule, cum ca sunt talhari in Ferrari sau cu pantofi Gucci. Desteptul ala de Fabrice Tourre a devenit diavolul in persoana, gata sa iti cumpere sufletul contra unui prospect colorat al produsul de investitii structurate Abacus. Cum, nu ii stiti pe bancherii hrapareti care ne-au furat viitorul cand au facut plaja in Bahamas pe yahturile lor personale? Noi, contribuabilii amarati? Jos cu Goldman, afara cu Wall-Street.

Data viitoare imi voi argumenta parererea prin care, in general, Goldman Sachs nu are nicio vina in tot circul acesta de acum. Sunt cateva lectii simple in istoria ultimilor 2 ani, pornind de la Madoff pana la Goldman si Grecia si inapoi. Nu necesita nicio facultate sau master in finante ca sa le pricepi.

Grecia si Goldman au ajuns in mass-media deja la nivelul de cancan si paparazzi. Unde cautam inainte decolteuri, acum ne e pofta de sange. Adica sa curga sange, dar sa nu se verse nimic.

Numai bine!

Related posts:

1. Cine-a pus taxele-n drum… Astazi, Taxa Pe Dragoste
2. Cand se termina criza? Bani la Bursa? 3 noi crize / probleme pentru 2010

Dincolo de graficul de mai sus, care arata cum intr-un an de zile numarul utilizatorilor Facebook a ajuns de la cvasi-zero pana la 75% din numarul utilizatorilor de Yahoo, problema se pune mult mai adanc, la nivelul a ceea ce (mai) reprezinta in prezent Yahoo ca si companie.

Intr-o lume a Internetului in care Vestul salbatic ramane apanajul Google, Microsoft, Apple, Facebook si Twitter, Yahoo a ramas fara gloante de minim 2 ani incoace. Concurentii lui inoveaza continuu, dar Yahoo a “reusit” doar urmatoarele performante:

- proiecte esuate de motoare de cautare si publicitate contextuala

- refuzul ofertei de preluare din partea Microsoft

- un nou CEO, Carol Bartz care isi face foarte bine treaba de a eficientiza compania

Problema este ca Yahoo nu este o mina de carbuni, pe care sa te concentrezi non-stop sa o faci din ce in ce mai eficienta. Carol Bartz isi face treaba de minune, fiind pusa de actionari in special pentru a stopa hemoragia financiara a companiei in urma proiectelor si incercarilor ratate de inovare. Inchide site-uri, restructureaza, comaseaza sau disponibilizeaza in functie de indicatori de eficienta.

Din pacate, succesul la acest nivel in Internet se bazeaza pe creativitate haotica, dezlantuita. Ceea ce Yahoo a pierdut de mult timp incoace.

Related posts:

1. 5 lucruri de care blogul meu are nevoie
2. Isteria campaniei “Fii Destept” – Microsoftul, Romanii Si Blog-Showuri

Vom discuta despre telefoane mobile, cititoare electronice de carti, laptopuri… despre strategiile de profit ale companiilor de mai sus si mai ales cum le putem transforma in strategii de economisire pentru noi, inclusiv in satisfactie maxima de pe urma achizitionarii oricarui fel de gadget / produs electronic.

1. Apple. Adica iPod, iPhone. Si iSlate, “mult-asteptatul” tablet care va fi lansat in aceste zile.

Intai Apple a dat peste cap piata mp3-playerelor, aducand prin iPod un control deosebit de intuitiv al dispozitivului, o interfata online de descarcare legala de muzica (iTunes) neegalata nici pana in prezent de concurenta, si nu in ultimul rand o calitate si fiabilitate ridicata a modelului in sine. Principala vedeta a gamei era iPod Nano, in diverse variante de marime a spatiului de stocare melodii.

Insa Apple a oferit si varianta iPod Shuffle, acel mic player fara ecran atasabil oriunde pe corp. Shuffle avea un pricing low cost, prin care Apple bloca intrarea pe piata a altor producatori. Cine voia sa produca mp3 players competitive cu cele ale Apple, obtinea, oricat s-ar fi chinuit, un pret de cost care ii impunea un pret de vanzare mult superior iPod Shuffle, ajungand deja in segmentul de pricing mediu, acolo unde Apple ii astepta cu varianta Nano pregatita si infinit superioara.

Mecanismul preturilor percepute de Apple la aceasta categorie de produse este acelasi ca in cazul iPhone, pentru care prezint in continuare si cifre concrete.

IPhone

Telefonul – si de aceasta data un produs revolutionar prin diverse tehnologii si interfata – a fost lansat la un pret de 599 $ pentru modelul cu 8Gb memorie, si de 499 $ modelul cu 4 Gb, in Iunie 2007.

Ulterior, vanzarile au aratat ca 95% din cumparatori au optat din start pentru modelul de 8Gb.

In Septembrie 2007, la doar 3 luni de la lansarea telefonului, modelul de 4Gb a fost oprit de la comercializare, iar pretul celui de 8Gb a fost redus cu 30%, pana la 400$. Repet, dupa doar 3 luni de la lansare.

Nota bene: profitul cel mai ridicat se realiza la versiunea de 8 Gb. Costul estimat al acestui model era de 265$, conform analistilor americani.

Reducerea semnificativa de 30% s-a facut nu pentru ca vanzarile nu “duduiau”, ca sa folosim verbul preferat al lui Tariceanu. Nu pentru ca ii ameninta vreun produs al competitorilor. Si in niciun caz nu a dus Apple pe pierdere. Pur si simplu, studiind elasticitatea cererii Apple a constatat ca obtinea vanzari si profit chiar si mai mare daca 3 oameni ar fi cumparat iPhone la 400$, decat un singur cumparator la 500$. (elasticitatea cererii, pentru cine stie si microeconomie)

Modelul Iphone 3GS a venit la un an dupa, in Iulie 2008. Versiunea initiala de iPhone, din vedeta telefoniei mobile, a devenit acum un fel de paria la nivel al imaginii. Piata de telefoane second-hand din Romania geme de primele modele iPhone. Preturile de vanzare au scazut enorm. Pentru un telefon la a carui lansare s-a stat la coada zile intregi in Occident.

Intrebare: credeti ca Apple mai putea astepta 9 luni de zile si sa lanseze direct iPhone 3GS?

Raspuns: evident ca da. Dar mai bine sa castigam potul cel mare la Loto de 2 ori, si nu o data.

Ca si companie, Apple este “lipsita de scrupule” in stoarcerea consumatorului, la schimb cu cateva inovatii supra-promovate. Am si eu un produs Apple, am fost foarte multumit de el, dar practic pretul initial “extorcat” de Apple si de fiecare companie foloseste din plin avantajul “primului venit” cu o anumita tehnologie si performante inovative intr-o proportie mai mica sau mai mare.

De ce isi permite Apple, si alti producatori de electronice, sa faca reduceri de 30% dupa 6 luni de la lansarea unui model?

In primul rand pentru ca se pierde avantajul primului venit cu inovatia respectiva. Concurenta deja anunta produse cu facilitati similare. Da, zice Nokia, si noi vom scoate Nokia N95 la acelasi pret cu iPhone, si chiar mai bun ca el.

La care Apple tunde pretul oficial de vanzare al iPhone cu 30%.

Iar finlandezii de la Nokia se trezesc inghetati la ei in casa, sau la noi la Cluj. Si fac ei ce fac, reusesc din nou sa obtina un pret de vanzare comparabil si competitiv, dar cu pretul renuntarii la unele performante. Care fac telefonul lor sa nu fie clar mai bun decat iPhone, ci doar eventual cel mult la fel de bun.

De asemenea, practic dupa 6 luni de vanzari bune ale unui gadget, vanzarile ridicate ii cresc companiei producatoare si mai mult puterea de negociere cu furnizorii, iar compania ramane inclusiv pe profit. Insa este la mintea cocosului ca eu, Apple, pot sa obtin discounturi la furnizori ca si cand comand pe loc 1 milion de unitati, chiar daca estimez ca voi vinde in 2 luni doar 500 mii – intrucat si restul de vanzari va veni imediat dupa aceea. La fel ca si bancile, care imprumuta o companie in asteptarea unor venituri viitoare confirmate de competenta companiei pana la momentul contractarii imprutului.

Astfel Apple, Nokia, Sony si oricine reuseste sa inoveze isi “stoarce” atat cumparatorii, cat si furnizorii de-a lungul unei “ferestre de oportunitate” / window of opportunity ce dureaza calendaristic aproximativ 1 an de zile.

<!–ftwro–>

2. Sony si telefonul care face poze ca un fotograf.

In iarna 2006, Sony lansa primul telefon din gama CyberShot – care includea camere foto cu rezolutie de 8 megapixeli, lentile Carl Zeiss etc. Teoretic inlocuia aparatul de fotografiat. Pretul atunci era de 1.200 – 1.300 RON, respectiv in Occident 450 $.

Dupa numai 6 luni de zile, modelul respectiv intra la reduceri puternice.

De ce ? In general, din aceleasi motive ca in cazul produselor Apple. Concurenta reusea sa implementeze facilitati similare si produse comparabile competitive.

3. Amazon si Kindle.

Amazon a lansat Kindle, unul dintre primele cititoare de carti electronice, in Noiembrie 2007 (evident, inainte de Sarbatori). Pana in Aprilie 2008, Kindle a zburat efectiv de pe rafturile depozitelor. Diagonala dispozitivului original era de 6 inch (aprox. 15 cm). Pretul: 400 $.

Practic, in toamna 2007, nici nu stiai pe ce sa dai banii mai intai. iPhone sau Kindle

Kindle 1 este modelul din stanga imaginii.

La 6 luni dupa lansare, Amazon reduce pretul cu 10%, ducandu-l la 359$.

Cam mica reducerea, dar constat acum ca insasi compania mi-a confirmat logica de la Apple, declarand ca numarul mare de unitati vandute i-a permis obtinerea de costuri si mai reduse din partea furnizorilor.

Retineti, eram deja in vara 2008.

Dupa alte 8 luni, in Februarie 2009, se lanseaza Kindle 2. Modelul din dreapta din imaginea de mai sus.

La pretul de 359$, si cu performante care – evident – bateau la fund Kindle 1. Care Kindle 1 saracul, dupa lansarea Kindle 2 s-a trezit cu pretul scazand pana in zona de 200 – 260$.

In Iulie 2009, DUPA DOAR 6 LUNI DE LA LANSAREA KINDLE 2, Amazon reduce si pretul Kindle 2 cu 17% de la 359$ la 299$.

In Octombrie 2009, dupa alte 3 luni, o noua reducere de pret duce Kindle 2 de la 299$ la 259$.

PER TOTAL, IN DOAR 9 LUNI DE LA LANSARE, februarie-octombrie 2009, Amazon a redus pretul Kindle 2 cu 30%.

Despre felul cum Intel si-a instalat suprematia pe piata procesoarelor in fata AMD, despre cum Intel stabileste singur o mare parte din pretul fiecarui calculator sau laptop pe care il cumparam, de ce puterea de calcul a acestora se dubleaza in 2 ani de zile (nu, nu vorbim despre inovatie, ci despre managementul cat mai profitabil al inovatiei), vom vorbi data viitoare.

Sfatul meu: data viitoare cand vreti sa va cumparati cel mai cool dispozitiv electronic lansat ACUM, asteptati macar 6 luni de zile.

Pentru ca, asa cum am demonstrat mai sus, in materie de cumparaturi, entuziasmul se plateste din greu. In buzunarele Apple, Amazon, Sony si altii. Entuziasmul ne face sa platim preturi emotionale, si nu preturi rationale.

Deci nu va aruncati la primul telefon  lansat acum de Google. Dati-i 6 luni ragaz, si ori apare altul de 2 ori mai bun, ori veti economisi 30%.

<!–ftwro–>

Related posts:

1. Cat platim pentru NOU?
2. Fratii Negoita opresc investitiile media – SERIOS? VAI DE MINE, CUM SE POATE?

1. Ce anume motiveaza angajatii?

Ideea si perceptia de catre acestia a progresului / depasire a obstacolelor pe care il realizeaza la locul de munca. Un studiu pe 12,000 de angajati a legat satisfactia lor la locul de munca de reusita obtinerii unor progrese – chiar si nesemnificative – in ceea ce priveste realizarea sarcinilor acestora. De la inginerul IT care depaneaza o noua eroare de sistem pana la orice fel de depasire a obstacolelor sau imbunatatire in performantele noastre profesionale.

Inclusiv eu sunt de acord si de parerea ca fiecare provocare profesionala se aseaza direct pe cel mai inalt nivel al piramidei noastre de nevoi – cel de auto-actualizare. Si ca un loc de munca in care beneficiem de un mix optim intre “challenges” si acea “comfort zone” care ne da echilibru este un climat foarte bun pentru motivatie.

2. Tehnologia care poate revolutiona asistenta medicala

Implica interactiunea dintre 3 metode de asistenta medicala. Si anume:

- asistenta “nesincronizata” – prin corespondenta e-mail doctor-pacient

- asistenta “sincronizata” la distanta – prin videoconferinte / videotelefonie doctor-pacient

- asistenta intermediata de dispozitive – colectarea si transmitarea semnelor vitale ale pacientului catre doctor

3. O metoda de reglementare a capitalismului

Implica implementarea modelului militar de reglementare care guverneaza in prezent activitatea de cercetare-dezvoltare din domeniul securitatii nationale americane. Pana si Harvard recunoaste insa ca si capitalismul inseamna foarte multe variabile si interactiuni economice libere care s-ar putea sa nu fie bine asimilate intr-un model de reglementare militara. Dar, dupa cum zic ei, ar merita incercat.

4. Cum sa identificam noile “bule” economice

Presupune urmarirea unor indicatori si tendinte. De exemplu, pietele functioneaza eficient atunci cand reflecta echilibrul dintre vederi contrare – asteptari diferite privind pretul petrolului, al caselor, al actiunilor. Bulele economice sunt, in schimb, caracterizate printr-un puternic consens de vederi in pietele respective – toti ajung sa creada ca pretul caselor va creste la infinit, ca aurul va creste la infinit etc. Acest letal consens de vederi se reflecta in diversi indicatori de tranzactionare din pietele respective (ex. numarul de optiuni “put” – cele care indica pesimismul detinatorilor acestora privind evolutia pretului activului-suport).

5. Inovatia in industria farmaceutica

Realizarea unei baze de date comune privind rezultatele testelor clinice ale medicamentelor patentate.

If we created a standard that was accepted across the industry, the drop in transaction costs would enable the largest players to share risk and monetize their undeveloped assets. Foundations or even patient groups could have drugs developed that targeted markets too small for the big players. Venture capital firms would be able to develop assets that were languishing at failed portfolio companies. Smaller pharmaceutical companies, government labs, and academic institutions would be able to broadcast the availability of their assets to a wide audience and eager developers and partners. In short, tremendous innovation in drug development would be unleashed.

6. Reducerea distantei dintre laboratorul academic de cercetare si produsul ajuns pe piata

Se poate realiza printr-o metoda de scurtcircuitare a birocratiei si optimizare a eforturilor de cercetare.

7. Cum sa iti hackuiesti locul de munca

De ce? Pentru o performanta profesionala superioara. Cum? Luand problemele in propriile maini, ocolind reguli si regulamente pentru a da randament. Creativitate in indeplinirea sarcinilor. Pe bune? Da. Ca la Google, Nokia si alte companii construite exact pe spiritul “antreprenorial” oferit de fiecare angajat in realizarea responsabilitatilor sale profesionale.

8. O solutie pentru o planeta mai verde

Presupune sprijinirea finantarilor solicitate pentru cresterea eficientei energetice a cladirilor comerciale si rezidentiale.

9. Mai multe orase Hong Kong

Recomanda crearea a cat mai multor centre urbane cu regimuri preferentiale in materie de inovatie tehnologica, circuit liber al capitalului economic, stimulare a liberei initiative, tarife vamale reduse etc. Precum este Hong Kong. Cum ar fi daca Fidel Castro ar implementa asa ceva in Cuba? Fabulos, fireste.

10. Diplomatia celor mici – diplomatia independenta

Pentru ca statele mici sa nu mai fie marginalizate in luarea deciziilor majore. Un paradox pe care diplomatia independenta l-ar fi putut rezolva cu succes a fost problema Kosovo – in care marile state hotarau destinul provinciei fara ca provincia insasi sa fie reprezentata diplomatic. De aceea, excluderea din deciziile politice mondiale a statelor marginalizate diplomatic creeaza premise crescute pentru conflict.

Related posts:

1. Cand iesim din criza? Dupa America, fireste. Previziunile JP Morgan pentru 2010 – economia Statelor Unite
2. O Lume Mai Buna In 2010

Compania Research In Motion (RIM), producatorul binecunoscutei game de telefoane Blackberry s-a listat la Bursa in 1997. Fondatorii companiei au impus atunci o regula prin care orice manager care mentiona in timpul serviciului cotatia actiunilor companiei, era bun de cinste – adica trebuia sa cumpere cate o gogoasa pentru fiecare dintre angajatii companiei.

Primele “infractiuni” au fost destul de usor de decontat de catre contravenienti, intrucat compania nu era atunci foarte mare. Dar pe masura ce afacerile au crescut, si numarul de angajati a crescut. Astfel incat in 2001, atunci cand directorul executiv al RIM a calcat pe bec, discutand despre cotatia actiunilor in cadrul unei teleconferinte, a devenit bun de cinste.

Practic, nu mai putin de 800 de gogosi (cati salariati avea atunci compania) au trebuit cumparate de directorul in cauza  

Acest incident se pare ca a pecetluit regula gogosilor in companie, deoarece niciun incident nu s-a mai inregistrat de atunci. Ah, si da, numarul angajatilor din prezent este de peste 1,000

Cum ar fi daca George Copos ar pune fiecare angajat care isi ia zile de Vineri libere pentru diverse excursii, deplasari si escapade, sa fie bun de cinste catre colegii lui?

Related posts:

1. Gigantii Internet care dispar: astazi, Yahoo.
2. Strategii De Pret: Cat Ne Costa Un Bilet De Avion Sau Discriminarea De Pret

Cand iesim din criza?

Probabil cand criza se va hotari sa plece de la noi, pentru ca altfel Romania nu isi arata nici cea mai mica disponibilitate de a parasi aceasta pozitie de autocompatimire si panica mass-media / privata / guvernamentala.

Sa fim seriosi, Romania nu este in stare sa iasa din nameti, darmite din criza economica.

Dupa cum am aratat intr-un articol anterior, bursele tarilor emergente, inclusiv Romania, sunt strans corelate cu bursa americana. Care, la randul ei, reflecta imaginea fidela a evolutiei economiei americane si, de asemenea, a perceptiei investitorilor privind evolutia acestei economii. Pentru ca, nu-i asa, sentimentul de turma al investitorilor, cu cele 2 componente ale sale, panica si lacomia, functioneaza de minune.

Ultimul atac de panica: Dubai

Cel mai recent atac de lacomie: Cresterea sustinuta a burselor din Martie 2009 pana acum.

Previziunile JP Morgan pentru Statele Unite in 2010:

- Crestere de 3.5% a PIB

- Cresterea PIB de mai sus va fi contrabalansata de somaj foarte ridicat, mari deficite fiscale si subutilizare a capacitatilor de productie

- Inflatia de baza va ramane sub 1%

- Mentinere constanta a ratelor dobanzii de catre FED

Optimism moderat: analistii JP Morgan considera ca datorita politicilor de stimul fiscal, recesiunea pare a se fi terminat. Drept argument, ei aduc cresterea PIB din trimestrul III, care reprezinta o crestere anualizata de 3 %; plus asteptarile privind o noua crestere a PIB pentru trimestrul IV.

Din pacate, aceste reveniri ale PIB nu au reusit inca sa produca o modificare semnificativa in comportamentul sectorului privat incat sa fie generate noi locuri de munca. JP Morgan estimeaza ca o astfel de modificare semnificativa va avea loc in lunile urmatoare, pe masura ce companiile reactioneaza la cresterile de profitabilitate, conditii de piete financiare, si cresterea economica corelata global – toate aceste evolutii avand deja loc pe parcursul lui 2009. De aici a venit si prognoza cresterii de 3.5% in PIB.

Cresterea PIB de 3.5% ramane insa dezamagitoare

Deoarece, dintr-o perspectiva istorica, economia americana a generat de obicei rate de crestere PIB intre 5% si 7% imediat dupa sfarsitul unei recesiuni. Trei mari forte trag in jos revenirea Statelor Unite, si anume:

Inghetarea creditului, ceea ce va restrictiona revenirea in consumul individual de “bunuri albe” si in efectuarea de investitii

Impactul de durata al recesiunii asupra bugetelor familiale si tendinta accentuata de economisire / restrangere a consumului pentru indivizi, in orizontul insecuritatii privind locul de munca

A treia forta o gasiti in raportul celor de la JP Morgan.

Peisajul economic va fi marcat de o inclestare fara precedent intre cresterea sustinuta asociata cu revenirea economica, versus nivele scazute de activitate economica. Ceea ce inseamna:

- Profituri crescute pentru companii. Politicile de reducere a costurilor, corelate cu revenirea economiei genereaza cresteri de profit si cash flow pentru agentii economici. Dolarul slab sprijina de asemenea exportatorii.

- Somaj peste 9% in urmatorii 2 ani. Revenirea PIB de 3.5% nu va fi suficienta sa ridice suficient performantele companiilor, astfel incat pana la sfarsitul 2011

- Deficitul bugetar american ramane peste 1 trilion de dolari. Somajul in crestere va continua sa atraga drept raspuns stimul fiscal NOU de aproape 1% din PIB, ceea ce va duce deficitul bugetar la 8% din PIB in 2011. Deficitul in crestere atrage presiuni de rambursare a datoriilor guvernamentale. De aceea, orice efort de usurare a indatorarii va implica taxe crescute asupra companiilor si/sau veniturilor peste medie, ceea ce, din nou, va reduce din dimensiunea revenirii.

Cum vor evolua bursele americane?

Conform principiului ca revenirea PIB favorizeaza investitiile in actiuni, JP Morgan anticipeaza o performanta superioara pentru pietele americane, mai ales in prima parte a anului 2010. Deci plasamente in principal in actiuni, si mai putin in obligatiuni.

De ce perspectiva este negativa pentru a doua jumatate din 2010?

Desi cu somaj in prezent peste 9% si inflatia de baza in scadere, este putin probabil ca FED sa creasca ratele  dobanzii pentru a frana revenirea prea rapida a economiei. Totusi, acest lucru s-ar putea intampla, daca amploarea revenirii este prea mare intr-un timp prea scurt – deci am avea la un moment dat o revenire “nesanatoasa”. Peisajul devine plauzibil mai ales in partea a doua din 2010, motiv pentru care eventuale cresteri ale ratelor dobanzii ar reduce performanta burselor. Moment din care plasamentele in obligatiuni redevin atractia principala.

Related posts:

1. Cand se termina criza economica? Dupa ce incepe o noua criza financiara, ne spune Greenspan
2. Cand se termina criza? Bani la Bursa? 3 noi crize / probleme pentru 2010

Elementele-cheie ale discutiei cu Adrian Radu, presedintele executiv al bancii, vizeaza:

1) majorare de capital cu 19 mil euro, pentru a acoperi pierderile generate de provizioanele cu creditele neperformante

2) o noua strategie de dezvoltare, care vizeaza abordarea pe retail a clientilor cu venituri medii/ridicate, si abordarea pe creditare in special a firmelor mici si mijlocii. Plus renuntarea la segmentul de mari corporatii. 

3) rebranding si noua echipa de management

1) Majorare de capital cu 19 mil euro, pentru a acoperi pierderile generate de provizioanele cu creditele neperformante

Romexterra este una din bancile mici, cu o cota de piata sub 1%, care a incercat sa fie o banca universala in epoca de aur a capitalismului romanesc de tranzitie. Frana din 2009 a aratat insa ca in lumea bancilor, parca nu e bine sa fii nici mare, dar nici mic. Si-au aratat picioarele de lut atat Erste/BCR, cat si Romexterra.

Cum toata lumea a alergat o buna vreme dupa realizarea bugetelor de credite acordate si cresterea de active sau cota de piata, testele reale de stress financiar la care suntem supusi cu totii, indivizi sau companii, se propaga in mod direct si in bilanturile bancilor. Astfel, creditele devenite neperformante il determina pe domnul Cinteza de la BNR (cand Nicolae Cinteza rade, un bancher plange, ne explica Dan Popa pe hotnews.ro) sa solicite actionarilor aducerea de capital suplimentar in Romexterra. De unde si majorarea de capital de mai sus.

Ca nemtii (Bayer este actionarul indirect in banca) aduc bani, inseamna ca s-au hotarat sa creada in continuare in Romexterra. Adica se asteapta sa isi vada banii inapoi, sa faca profit etc. Si oare cum s-au gandit sa reuseasca?

2) O noua strategie de dezvoltare, care vizeaza abordarea pe retail a clientilor cu venituri medii/ridicate, si abordarea pe creditare in special a firmelor mici si mijlocii. Plus renuntarea la segmentul de mari corporatii. 

Abordarea clientilor cu venituri medii si ridicate nu e o noutate. Toate bancile alearga dupa ei, dar ii atragi cu o infrastructura matura de produse si servicii bancare. Ai ca avantaje de vanzare atentia acordata clientului, adaptarea la asteptarile lui, dar pierzi puncte pe reteaua de bancomate, pe fiabilitatea sistemului IT, pe competitivitatea produselor de economisire pe care le oferi.

Renuntarea la corporatii mari… mi se pare a fi o abordare ok, prin urmatoarele puncte de vedere:

– primul, si cel care a atarnat cel mai mult in aceasta decizie: un credit prabusit acordat unei companii mari, anihileaza profitul bancii pe cateva luni de zile. Cu cat banca este mai mica, cu atat este mai vulnerabila. ING va trebui sa provizioneze in curand intre 10–20 milioane de euro in legatura cu insolventa Flamingo. ING inca isi permite sa incaseze lovitura, fiind o banca mai mare. Romexterra insa, ar fi fost strivita. Venita tarziu la masa corporatiilor, acordand probabil credite punctuale unor companii care isi atinsesera limita de indatorare la bancile clasice din sistem – Raiffeisen, BCR, BRD – Romexterra nu are cum sa aiba prea multa libertate de miscare pe acest sector.

De aceea, au ales firmele mici si mijlocii, in ciuda faptului ca in Romania in aceste firme deseori buzunarul actionarului se amesteca cu cel al companiei, ca nu au situatii financiare auditate, si ca si ele sufera din plin si in plin criza economica.

Ceea ce a cautat MKB a fost DISPERSIA RISCULUI.

Mai bine am 1000 de credite mici, din care daca imi crapa 10 nici nu le simt, decat sa am 20 de credite mari din care daca imi crapa unul nici nu ma mai simt eu. Logica este perfect valida, atata timp cat nu vor crapa 500 din cele 1000 de credite mici.

3) Rebranding si noua echipa de management

Inainte sa faca business nou, se face rebranding. Se face atata rebranding in tara asta, ca nici nu stiu cand se mai fac afaceri. Cel mai bun rebranding il faci prin businessul pe care il desfasori, prin produse competitive oferite clientilor, prin acces rapid la fonduri, prin rapiditate a procesului de decizie. Ca iti schimbi pescarusul de pe sigla cu pelicanul de pe logo, e chiar mai putin relevant pentru romani.

Deci Romexterra sa isi sustina rebrandingul prin promovare de produse si solutii bancare noi si competitive, si mergem noi la ei de bunavoie.

Va fi in prima linie de management, pe retail si IMM-uri, Dan Sandu, cel care a sfintit retailul Millennium Bank.

Destul cat sa privim cu respect planurile Romexterra si sa le uram succes.

Related posts:

1. 10 solutii revolutionare pentru o lume mai buna in 2010.
2. Cand iesim din criza? Dupa America, fireste. Previziunile JP Morgan pentru 2010 – economia Statelor Unite

Asta ca sa nu ii punem la socoteala pe cei care ti-ar spune ca de fapt indatorarea Americii este sub 10% din PIB-ul lor, si deci nu ar trebui sa fie o mare tragedie ca America traieste pe datorie.

Deci noi cu cine votam, in tot acest ZGOMOT imens privind aurul, petrolul si ardelenii cu dolari?

Deci merita investit ACUM in aur, produse derivate pe cotatiile aurului, in companii ce sunt influentate pozitiv de pretul aurului?

Raspunsul incepe prin a intelege ca exista 2 tipuri de investitori. Primul tip alege sa faca diverse investitii atunci cand preturile sunt deja in crestere; iar in functie de cat asteapta pana a cumpara actiuni, aur, obligatiuni sau futures, se poate spune despre ei ca fie “tranzactioneaza cu trend-ul” ori ca “se urca in carusel cu toti ceilalti investitori”.

Al doilea tip de investitori, ca Warren Buffett, alege sa faca plasamente doar cand produsele de investitii au cotatii mai ieftine decat cele care ar putea fi confirmate de trend-uri deja bine conturate. Acesti investitori cumpara deseori atunci cand preturile sunt in scadere, intelegand ca daca vrei sa cumperi ceva la cel mai ieftin pret, atunci nu vei reusi niciodata daca astepti sa apara un trend clar de crestere.

Majoritatea covarsitoare a consultantilor de investitii si a brokerilor si a tuturor “expertilor” se incadreaza insa in primul tip de investitori – din mai multe motive, a caror analiza fascinanta tine foarte mult de behavioral finance. Pe scurt insa, trebuind sa gospodareasca banii altor oameni, deseori expertii devin mai conservatori in investitii. Mai mult, daca o investitie ar urma sa mearga prost ulterior, este mult mai usor sa explici ca tu cumparasei ceva care era in crestere, decat ceva care era in picaj.

Per total insa, nu se poate spune ca un tip de investitori este mai bun decat celalalt, ca una dintre abordari este superioara celeilalte. Majoritatea investitorilor de succes se regaseste in fiecare dintre aceste categorii.

Mai departe, inainte de a putea raspunde daca acum este un moment bun de a cumpara aur, trebuie sa stabilim daca vorbim despre un investitor care isi adauga pentru prima data in portofoliu un produs financiar, sau despre unul care isi suplimenteaza o pozitie detinuta deja in piata respectiva.

Pentru ca aici incepem sa vorbim despre costul de oportunitate – si anume despre ce risca investitorul sa piarda daca el cumpara sau nu astazi, pretul potentialei investitii (aurul, de ex.) continua sa creasca iar investitorul nu mai are o a doua ocazie sa cumpere la pretul disponibil doar astazi.

Evident, daca pretul aurului necumparat ar scadea, costul de oportunitate pentru investitorul ce nu a apucat sa cumpere devine zero, si investitorul ramane cel mai fericit dintre pamanteni.

Daca insa aurul creste, cei care nu au apucat sa cumpere au un cost de oportunitate reprezentat de profiturile pe care le-ar fi realizat daca ar fi cumparat la timp. Pentru cei care detineau deja aur si l-au vazut crescand, costul de oportunitate va fi mai redus.

Pentru a profita de un trend pozitiv al aurului deja stabilit, exista insa 2 optiuni pentru investitorii de tipul 3 – adica investitorii si destepti, si precauti.

Poti cumpara alte metale pretioase, sau poti investi in actiuni ale unor companii din domeniul producerii de metale pretioase (aur si altele).

Astfel, de foarte multa vreme, cea mai evidenta alternativa la a investi in aur este sa investesti in argint. Argintul nu numai ca a surclasat aurul in ultima crestere a pietei, dar si-a inceput acest galop de sanatate si profituri de la un nivel in care era mult subevaluat in raport cu aurul.

Istoric vorbind, raportul dintre cotatia aur vs cotatia argint a fost in medie de 15. Astazi, in ciuda cresterii fenomenale a cotatiei argintului, raportul dintre cotatia aur vs cotatia argint ramane in jur de 60. Si asta in ciuda faptului ca, uitandu-ne efectiv spre rezervele de metale pretioase aur si argint, se constata ca 90% din rezerva de argint a planetei a fost consumata.

Astfel, desi la nivel de pret aurul poate fi mai atractiv, la nivel de cerere si oferta argintul este foarte favorizat. Pe termen lung, acest dezechilibru ar trebui  – si va fi – corectat printr-o crestere suplimentara a pretului argintului, care devine in perspectiva un metal mult mai rar decat aurul, prin prisma rezervelor limitate.

Deci putem compara deja o investitie acum in aur, care nu iti ofera nicio vizibilitate privind evolutia pretului, cu o investitie in argint, care iti ofera si un fel de “asigurare” – pe termen mediu/lung, argintul nu se va devaloriza in raport cu aurul, ci dimpotriva.

La fel, poate fi mai sigur sa investim in producatori de aur sau argint decat direct in aur, care in prezent a devenit ceea ce era petrolul la 100$ anul trecut – o isterie, un amestec de panica, specula si lacomie.

Investitorii care inca nu au o pozitie in sectorul metalelor pretioase nu trebuie sa regrete. Este foarte probabil ca cineva care cumpara astazi aurul la 1000$ sa constate ca de fapt a facut o achizitie ieftina peste cativa ani. Dar este bine sa si doarma linistit in toti acesti ani, de unde si alternativele de a investi in argint sau companii conexe metalelor pretioase.

Ce anume si cum poate influenta pretul aurului pe mai departe?

Aurul are parte de asemenea cresteri spectaculoase in timpul perioadelor de inflatie sau de stabilitate geopolitica. Niciunul dintre aceste 2 contexte nu este valabil in prezent. Inca nu exista inflatie in economia globala, caci bancile centrale se lupta cu deflatia. Geopolitic, tensiunile clasice din Orient si Asia raman nerezolvate.

Principala cauza asociata cresterii aurului vizeaza decaderea conceptuala si economica a dolarului american, care si-a construit suprematia pe indatorare galopanta si politici monetare incapabile sa controleze bulele speculative.

Dolarul si aurul evolueaza deci invers proportional. Dolarul ar putea primi ajutor si s-ar putea intari atunci cand Fed ar ridica rata dobanzii de referinta sau cand America si-ar reduce indatorarea. Dar in contextul actual de criza si lipsa de efort politic coerent, conjugat si congruent (seamana cu Romania, sic!), nu se vede cum dolarul ar putea primi ajutor.

Vagonul cu aur este in continuare in crestere, dar este supraaglomerat. Este suficient sa strige cineva ca arde, ca toata lumea sa paraseasca vagonul si sa il impinga la vale.

TRANZACTIE RECOMANDATA:

Ca si tranzactie prudenta, tinand cont ca aurul a trecut de nivelul de rezistenta de 1000 $ iar acum este peste 1060 $ (vezi marginea din dreapta a graficului cu cotatii saptamanale), fie va merge in sus, fie se va frange. Dar ca sa scurtam aceasta incertitudine si sa putem dormi linistiti noptile, cu un pic de lacomie putem intra sa cumparam la 1060 $, cu eliminarea a cel putin jumatate din plasament daca aurul se intoarce la 1000$, si cu lichidarea restului ramas de pozitie daca aurul pica pana sub 950. Aurul revenind la 950 inseamna ca cel putin pentru destula vreme varsta de aur a aurului va fi luat o pauza sa isi traga sufletul si sa se treaca in cartile de istorie a pietelor financiare.

Related posts:

1. Scade Bursa Acum ? Si Comentariul Stirilor Economice – 1 Septembrie
2. “Investitii bursiere: Gasca de escroci de la Capital Partners Cehia”

1. A fost presedintele Fed care a lasat drept mostenire acest haos

2. Desi retras la pensie, primeste in continuare invitatii sa tina discursuri. Iar batranelul isi pune proteza cu predictii incorporate si ne ia pe toti ca Moise in corabia spre viitor, fara sa mai tina nimeni cont ca deja ne-a urcat pe Titanic

3. Discursurile lui sunt mediatizate in continuare excesiv

4. NIMENI nu isi pune problema punctelor 1, 2 si 3 de mai sus.

Pentru punctele 2 si 3, cel mai recent si elocvent exemplu este fetish-ul celor de la CNBC care au tinut sa il mai ia in brate inca o data cu ocazia unui documentar “aniversar” la 1 an de la prabusirea Lehman Brothers.

Greenspan s-a trezit spunand urmatoarele:

“ O alta criza financiara globala este inevitabila, deoarece natura umana intotdeauna se reintoarce la excese speculative in timpul unei perioade indelungi de prosperitate. O noua criza va avea loc, intrucat sta in natura umana sa presupuna ca o perioada lunga de viata buna va continua si mai departe pe viitor.”

De asemenea, profetul trecutului afirma ca Marea Britanie va fi mai afectata decat Statele Unite de criza, intrucat economia englezilor este diversificata global, iar cea americana se concentreaza intr-o mai mare masura pe consumatorul local american (da, cel care nu mai consuma de ceva vreme si care e luat la trei pazeste de firmele cu carduri de credit).

Oricum, cica statele lumii vor fi divizate intre nevoia crescuta de reglementare a pietelor financiare si nevoia unui comert global fara restrictii. Iar ceea ce fac Sarkozy si Merkel in Europa si in G20 ii inghesuie pe americani – contra celor doi organizatiile de lobby au mult mai putina putere, in timp ce administratia americana, aflata pe statele de plata – pardon, influenta a Wall Street si a rechinilor industriali, dar in acelasi timp asezata sub nicovala opiniei publice furioase, se chinuie sa impace si capra si varza.

Adica vorbim de un Caragiale transfrontalier, din ciclul “Vrem sa fim reglementati, striga Wall Street, dar sa nu se schimbe nimic”.

Gandind insa acum la rece, dincolo de poze, publicitate si aparente de inteligenta, mi se pare ca “natura umana” este o scuza sinistra din parte Fed. Daca felul de a fi al omului si excesele de specula au fost si raman principalii declansatori ai crizei, de ce nu a fost si nu va fi in stare Fed sa stabileasca un pret al banilor (rata dobanzii de referinta, costul creditului) la un nivel care sa readuca la realitate mintea incinsa a speculantilor.

Fed are rolul de a face dializa plamanului financiar global prin mentinerea unei evolutii economice stabile, cu ajutorul setarii artificiale de rate de dobanda ridicate in perioade de boom economic, si de pret artificial de scazut al banilor in timpul perioadelor de recesiune. Plus reglarea masei monetare in circulatie.

Este ca si la bursa, nu evolutia per ansamblu a unei actiuni te nenoroceste, ci volatilitatea si amplitudinea oscilatiilor de la o zi la alta. Inclusiv in prognoza economica si in bugetele corporatiste, atunci cand ai un trend stabil poti face planuri, bugete si strategii. Atunci cand nu mai stii daca vei mai exista peste 3 luni ca si companie deoarece ba cade leul la pamant, ba iti taie bancile creditele de la o luna la alta, nu mai poti prognoza, estima si planifica nimic.

Deci Fed trebuia sa mentina o stabilitate si un echilibru relativ solid, dar iata ca atunci cand da rateu arunca vina pe “natura umana”. Perfect de acord ca felul nostru de a fi este radacina psihologica a “exceselor speculative”, traducerea libera a expresiei pentru gospodinele preocupate de muraturi fiind LACOMIE, dar Fed trebuia si trebuie sa fie adultul din tabara de prescolari care minimizeaza pagubele petrecerii celor mici.

Deci Fed ar fi trebuit sa:

1) Primo si mai intai sa reduca marimea petrecerii prin ridicarea ratei dobanzii de indata ce preturile activelor au inceput sa creasca mult peste media trendului istoric.

2) Secondo si mai apoi sa ii pedepseasca pe acei copii care au facut pagubele, punandu-i sa plateasca atat oalele sparte, cat si curatenia aferenta.

De aceea s-a format un puternic curent de opinie care cere exact schimbarea structurii de bonus a bancherilor, astfel incat acestia sa fie in continuare remunerati pentru succese dar sa si fie pedepsiti pentru esecuri, exact dupa cum pateste orice antreprenor roman bagat in insolventa de toti sacalii “capitalisti” cu angajati la negru. Pentru ca Fed si-a rasfatat pana acum delincventii, iar oalele sparte si curatenia post-coitum au decontat-o platitorii de taxe.

In aceasta structura “nimic de pierdut, totul de castigat” toti copiii au devenit dependenti de risc, caci castigul ramane numai al lor iar pierderea este mereu pasata la fraieri. Si cum din castig se poate plati lobby pana si catre extraterestri, darmite catre pamantenii din functiile publice…

Tocmai de aceea Greenspan are intr-un fel, in sfarsit, dreptate: atata timp cat aceasta deresponsabilizare a esecului va exista in structura de salarizare a bancilor, cu siguranta va mai veni inca o criza. Poate inainte sa apuce sa se termine aceasta.

Dar Boc, Basescu si urangutanii din campania electorala sa doarma linistiti. Romania isi va opri picajul economic, de fapt nici nu stim cum de ne-a atins criza si pe noi, si ca Cenusareasa vom fi salvati de Obama si de UE la un loc. Deh, americanii cu lobby pentru autostrada Bechtel, UE cu lobby pentru contractul Siemens de securizare a frontierei… intotdeauna va ramane un os de ros si pentru fratii nostri rusi. Ca la ouale lui Nastase nu mai viseaza nimeni, ele sunt de mult in Elvetia si n-au de gand sa se lase cautate de toti mojicii, decat o data la 4 ani, cand sunt alegeri.

Related posts:

1. Criza economica: Cand se termina si cum ne dam seama ca s-a terminat?
2. Cand iesim din criza? Dupa America, fireste. Previziunile JP Morgan pentru 2010 – economia Statelor Unite