Anuntul suna interesant – Blocul Loto, rezistenta seismica, imbunatatiri etc bla bla 128.000 EURO
Sun si imi raspunde madam Beatrice. Beastate ca agentie. Stiti, nu e in blocul Loto, e mai in spate, pretul este foarte usor negociabil, nu ne facem ca vindem apartamente. Dupa care imi explica, foarte politicos si coerent, cam tot ce vroiam sa stiu despre apartament, inclusiv un tur virtual prin telefon. Proprietarul e ardelean, constructor. Om de isprava. Imobilul a fost cu destinatie de birouri, inchiriat. Programam o vizionare.
Ajung la vizionare, ma trezesc ca Beatrice ma suna sa imi spuna ca ea e deja la apartament cu proprietarul, si se ofera sa ma ghideze prin telefon. Faceti stanga. Apoi dreapta. Apoi dreapta. Apoi inainte. Brusc, ma trezesc intr-un concurs de orientare urbana. Ma asteapta impreuna cu un coleg cu fatza de fantoma, se recomanda Viorel. Rolul sau, sa taca si sa ma priveasca dusmanos tot timpul vizitei.
Urc in apartament. Ma intampina marele proprietar, un nene care mai are 2 dinti, si aia plecand din gura, cu tigare in gura. Pute a tutun el, apartamentul, totul jegos, murdar, fara parchet, cu usi interioare din aluminiu care stau sa cada, cu termopane din aluminiu, cu mult, mult jeg. Afara rasare soarele, dar apartamentul este plin de intuneric, fiind inconjurat de blocurile de la strada. Iar bucataria da bineinteles langa ghena de gunoi. Ultimul soc posibil – niciuna din bai nu are cada.
Intre timp Beatrice si-a aprins o tigare, Viorel si-a aprins o tigare, proprietarul si-a aprins o a treia tigare. Si imi explica cum ca se poate pune un fel de cabina de dus, se pot muta peretii cu susul in jos, pot sa fac ca stanga sa devina dreapta in apartament, ca am in fata cea mai mare ocazie imobiliara a secolului. Totul la numai 128.000 EURO.
Le reiau obiectiile mele. Ma ridic de pe scaun si continui sa discut din picioare, in speranta ca nu voi muri de la fumul tigarilor proprietarului. Incerc sa ma misc strategic spre iesire, tintuit de privirile lui Beatrice, ale lui Viorel, si a proprietarului. Cum de nu cumpar apartamentul, nu isi poate niciunul explica. Dupa 30 de minute de vizionare, plin de fum si cu cosmaruri in care revad dantura lipsa a proprietarului, ma evacuez din marele apartament.
Viorel cel vorbaret si fioros se ofera sa ma conduca, si ma tintuieste cu privirea pana inchid usa liftului care sta sa cada cu mine cu tot.
Doamne fereste!
Ulterior, madam Beatrice ma suna sa imi spuna ca proprietarul s-a oferit sa faca el toate modificarile solicitate, pe cheltuiala lui, daca e sa ne intelegem la pret. Si, ma asigura Beatrice, este om corect si de incredere. Zic imi pare rau, proprietatea nu m-a incantat deloc.
Beatrice nu dezarmeaza si ma intreaba cam ce anume caut. Vorbim degeaba, Stim, si eu si ea, ca nu va mai suna niciodata. Pacat, ca la telefon chiar vorbeste coerent.
Agentia Beastate.
A DOUA ZI, VAD ACELASI ANUNT PUBLICAT IN ALTE LOCURI. PROPRIETARUL NU MAI CERE 128.000 EURO, CI FIX 140.000 EURO.
Dupa bataia de oferte care a avut-o, e chiar logic sa mareasca pretul. Sa-i fereasca destinul pe cei care se vor gandi sa cumpere – vor avea senzatia ca daca il iau la 128 au facut un mare chilipir.
Probabil ca inca sunt mai multi fraieri decat smecheri in piata imobiliara, dar oare iti poti permite sa ramai smecher mai mult timp decat fraierii refuza sa muste momeala ta….
foarte frumos imi place ceva similar si bun este aici wzy.ro