Anno Domini 2042.
Bunicule, spune-mi o poveste, se alinta nepoata mea Teodora-Maria, candva mica, dar azi mare.
Si i-am spus o poveste. Adevarata…………………….
Imi amintesc de parca a fost Ieri…….
Eram la Conferinta Google I/O, in Anno Domini 2012. Tu abia te nascusei, Teodora, iar eu eram in cautarea tabletei perfecte… pentru mine cel care eram atunci. Imi doream – ba nu, aveam nevoie – de o tableta care sa tina pasul cu setea mea de a descoperi informatii, de a il citi pe John Grisham prin salile lui de tribunal si de a il urma pe Jason Bourne in lupta cu Treadstone, de a o citi pe Oana Pellea cu al ei “Jurnal” si de a iti citi tie, nepoatei mele abia nascute, din Eminescu si din Andrei Plesu, despre “Frumusetea Uitata a Vietii”. Cautam tableta care sa ma lase sa ma joc dupa pofta inimii, sau sa ma lase chiar sa fiu serios si eficient intr-un document Office, cu o cana de cafea pe atat de mare pe cat morcovul meu ca voi depasi termenul limita de predare a documentului.
O tableta… care nu stiam daca o voi gasi.
Teodora, stii genul acela de clipe cand timpul pare ca se opreste in loc? Cand din intreaga multime, ochii tai se opresc intr-un spatiu si asupra a ceva pe care nu mai pot, nu mai vor sa il paraseasca? Cand ai vrea sa spui ceva, si fara sa iti dai seama incepi sa vorbesti in bataile inimii, nu in sensurile profane de limbaj efemer?
Asa am simtit, si asa am trait, cand am intalnit-o pe Nexus.
Am intins sfios mana si am luat-o in brate. Ca un copil neindemanatic cu floarea preferata si fragila a mamei lui, exact asa cum culegeai tu in adolescenta ghioceii de pe campurile infanteriei stelare si ii ascundeai in cochilii de stele de mare. Am descoperit, Teodora, ca are doar 340 de grame, si avea o haina rara din polimer cu dichis care pe de o parte o proteja iar pe de alta parte ma incuraja sa nu o las din brate.
Si ai facut cunostinta cu Nexus, bunicule? ma intreba Teodora
Intr-un fel da – mai curand am recunoscut-o dupa diagonala de 7″, dupa dimensiunile suple de 10.5 mm in profil, dupa materialele fiabile folosite in design, dupa textura de din spate ce facilita aderenta in utilizare. Mi-am dat seama ca eu stiu cine esti, i-am spus ei, vorbind in batai de inima si fascinatie de copil tanar. Stiu cine esti, te cheama Google. Cel prin care oamenii gasesc tot ceea ce cauta.
Si te mai cheama si Asus. Cei care inoveaza tot ceea ce oamenii au nevoie, ceea ce ei cauta, dar nici macar Google nu ii poate ajuta sa gaseasca.
Iar Asus si Google, parintii tai, ti-au dat numele Nexus. Un nume rar si aparte – vei afla la sfarsitul povestii de ce.
Dar tu cand erai ca mine bunicule, ma intreba Teodora, iti placea sa te joci? Si puteai sa te joci cu Nexus? Si care erau jocurile tale preferate pe Nexus, bunicule?
Jocul, adica cel mai frumos zambet al copilului din noi la orice varsta?? DA, Teodora, vroiam sa ma joc cu Nexus. Iar Nexus era perfecta pentru jocuri. Avea senzori de lumina, giroscop, accelerometru. Asa cum pisicile aristocrate au 9 vieti, Nexus avea 5 inimi de procesare grafica, prin puterea lui N-vidia Tegra 3 Quad Core, cu performante de 3 ori mai bune in grafica 3D decat Tegra 2.
Noi barbatii cand suntem mici ne jucam cu soldatei, bakugani, transformeri, testoase ninja. Cand devenim mai mari, tot mici ramanem si ne jucam cu sentimente, orgolii, afaceri… In 2012 si 2013, Teodora, lumea noastra avea mare, mare nevoie de eroi, iar jocurile – pe atunci un fel de medii virtuale controlate fizic si nu prin puterea mintii, ca astazi in 2042 – ne dadeau fiecaruia dintre noi putin din senzatia de a fi Superman, Captain Planet, Ironman sau alti super eroi. Nexus mi-a oferit libertatea de a visa fara compromisuri la supereroi prin intermediul jocurilor cu care m-a incantat atunci. Ma jucam Grand Theft Auto – un fel de Carmageddon al strabunicului, Asphalt 7 (atunci nu existau autostrazi suspendate), seriile de jocuri FIFA, al caror fan eram inca de la inceputurile lor in tehnologie 2D. Giroscopul din Nexus se completa cu accelerometrul, fiecare permitand miscari pe 3 axe si oferind combinat nu mai putin de 6 axe disponibile pentru miscari posibile si un realism crescut in jocuri – realism atat de avansat incat atunci cand terminam de jucat Asphalt 7 in sufragerie mirosea a ulei si cauciuc incins, iar sectoristul cartierului ma astepta pe scara blocului cu un teanc de amenzi pentru viteza.
….I-as fi spus Teodorei si de busola incorporata, dar uitandu-ma la headset-ul ei ce arata activ modul de Virtual Reality, m-am abtinut… Privind inapoi peste timp, cred ca mai lipsea sa am doar si termometru, ampermetru si detector de minciuni in Nexus 7. Caz in care ramaneam fara clasa politica in Romania pe atunci
Dar tu bunicule mai reuseai sa faci miscare cu atata tehnologie mura-n gura?
Tocmai, Teodora, cu motivatia potrivita si tehnologia adecvata limitele si barierele pe care stiai ca le ai si le stiai de neclintit dispar mult, mult mai usor.
Instalasem de exemplu aplicatia Nike Fitness, cu care ieseam la alergat pe malul Dambovitei in fiecare saptamana. Asezam o sticla de apa si un prosop alaturi de Nexus cel usor ca un fulg intr-un rucsac, porneam aplicatia, imi alegeam muzica preferata si incepeam lupta cu kilometrii. GPS-ul din Nexus alerga alaturi de mine iar la finalul cursei, cand eu nu mai aveam glas, el ma anunta cu o voce imperturbabila ce record personal am depasit.
E adevarat, bunicule, ca Nexus 7 avea tehnologie NFC – Near Field Communication?
Intr-adevar, Nexus 7 a fost printre primele astfel de dispozitive din clasa tabletelor ce a avut tehnologie NFC – un standard de comunicare intre dispozitive pe unde radio si in proximitate, prin care se pot achita inclusiv tranzactiile uzuale de cumparaturi.
Datorita NFC nu mai aveam nevoie cand trebuia sa platesc sa ma caut in buzunare dupa bani, astfel incat puteam sa car si mai multe cumparaturi ale bunicii tale. Bunica ta in schimb nu mai vazuse asa ceva, a crezut ca sunt vreun fel de Cristian Gog, ca pacalesc vanzatorii din magazine, ca sunt vreun mentalist sau hipnotist
Dupa ce si-a revenit din uimire m-a hipnotizat ea pe mine si a disparut cu tableta mea Nexus la cumparaturi. Dar s-a intors bosumflata cand a constatat ca exista o limita de suma per tranzactie NFC, limita surclasata cu gratie de etichetele magazinele de pe Calea Victoriei pe unde isi facuse ea drum.
Am citit undeva ca Nexus 7 s-a aflat in epicentrul revolutiei de continut digital – carti electronice, streaming de filme si nu numai, e adevarat? nepoata mea continua sa se documenteze tacticos, din intrebare in intrebare.
Intr-adevar, Nexus 7 era cat o carte, si era in sine o carte a cartilor. Foarte confortabila de tinut in mana in orice pozitie, in orice spatiu. Inclusiv in cabina de dus eventual.
Era cat o carte, si m-a ajutat sa imi continui idila mea cu cartile, inceputa, spre surpriza bibliotecarelor din Biblioteca Judeteana0, la doar 7 anisori de viata si 3 dioptrii cu minus, dioptrii ce se ridicau pe varfuri la ghiseul de imprumut si vegheau teancurile de carti de luat pentru acasa.
Cititoarele electronice de carti in formate digitale aparusera cam in acei ani de inceput si pentru Nexus, dar acesta le-a depasit prin designul confortabil in utilizare si ecranul cu calitati extraordinare. Rezolutia de 1280×800 a fost oferita cu succes suprafetei de ecran de 7” si a surclasat cu peste 30% nivelul de acuratate oferita in reproducerea textului de produse ale competitorilor gen iPad mini. Caracterele le vedeam fluid, foarte bine conturate, o reala placere in a citi. Inclusiv la nivelul gamei de nuante de culori reproductibile Nexus era pe primul loc, tehnologia IPS insemnand, dincolo de 3 initiale interesante, performante tehnologice de reflectare cu acuratete a culorilor din toate unghiurile de vizionare, timp de raspuns rapid la atingere. Cu atat mai bine pentru mine si ochii mei.
Unghiul posibil de vizualizare a ecranului atingea 178 de grade, adica ceea ce vedeam eu ca si continut puteau, cu foarte putin efort, sa il vada si lipovenii din Dobrogea si basarabenii din dreapta hartii, si austriecii din stanga, si cu siguranta si sovieticii de pe naveta spatiala Sputnik.
Altfel, nu iti pot spune ca Nexus si cititoarele electronice au “furat” cartile in format fizic, ci dimpotriva, in final m-au ajutat sa descopar mai bine si mai mult din noua lume digitala a cartilor, lume dintr-odata devenita brusc infinit mai accesibila catre categorii cat mai largi de oameni – pentru ca aceeasi tehnologie touchscreen si vizualizare de continut era folosita si la dispozitivele smartphone.
Mi-ar fi placut, Teodora, sa fii in acele vremuri cand s-a intamplat revolutia digitala a cartilor. Din fericire, nu cartile in sine au fost in pericol, ci s-a schimbat doar modul in care noi oamenii le citeam.
Iar cand nu mai doream sa citesc cartea, de cele mai multe ori pur si simplu alegeam sa citesc filmul. Rezolutia Full HD 1080p oferita pe Nexus 7 ma teleporta instantaneu pe dealurile magice ale Toscanei si mancarurile fabuloase din “Eat. Pray. Love”, sau alaturi de Hank Moody’s pe plajele din California, sau in salile de consiliu unde avocatii din serialul Suits descopereau secretele murdare ale clientilor.
Si ce faceai tu, bunicule, in Google Play? Te jucai cu bunica, sau cum?
Afla draga Teodora ca nu doar bunica ta facea shopping in tinerete. Si eu intram deseori in magazinul virtual de aplicatii Google Play, care avea 600,000 de aplicatii la inceputul lui 2012, numar devenit apoi 700,000 la inceputul lui 2013. Aplicatii utile, interesante, fascinante, amuzante, educative, antrenante, compatibile cu stilul de viata al fiecarui utilizator, care generasera 25 de miliarde de descarcari de aplicatii in doar 3 ani.
Se spune ca cel mai bun mod de marketing in a incuraja adoptarea unui comportament de utilizare, a unui produs, este sa oferi acest produs drept o experienta initial gratuita oamenilor. La vremea respectiva, pentru a facilita interactiunea oamenilor cu Google Play si a le oferi o idee despre aplicatiile disponibile in portal, mi s-a oferit o data cu tableta un voucher de 25$ pe care ii puteam utiliza prin a cumpara astfel de aplicatii. Am folosit printre altele banii pentru a cumpara o aplicatie prin care am dat unei planete numele tau.
Acolo la conferinta, lumea se ingramadea sa o atinga pe Nexus 7, sa faca poze cu ea. Iar ea devenise a mea. Este a mea si astazi, intr-un cufar cu amintiri dragi, Nexus insusi o comoara de amintiri si momente aproape.
Mai povesteste-mi bunicule despre tine si Nexus, despre cum ai folosit efectiv zi de zi facilitatile hard si soft, si zi-mi si ce parere are bunica despre Nexus.
Nexus m-a insotit pe strazile din Bucuresti unde parintii mei au scris istorie iar noi am scris viitorul, adica pe tatal tau si pe tine, adica prezentul de astazi. Nexus m-a insotit si a fost mereu gata sa fotografieze, sa filmeze, sa ma ajute sa comunic si sa ma comunic, sa impartasesc intregii lumi emotiile Mica, delicata, gata sa hoinareasca alaturi de mine pana la peste 9 ore de functionare datorita bateriei extraordinare, gata sa ma insoteasca in natura salbaticita din miezul orasului sau in ombilicul naturii salbatice din afara lui.
Asta pana am cunoscut-o pe bunica ta. Moment din care Nexus ne-a insotit pe amandoi
Chiar, stii cum am cunoscut-o pe bunica ta? Eram in sala de cinema, un rand in spatele ei, tocmai incepuse filmul “Inception” iar bunica ta ii spunea unei prietene ca ii plac foarte mult acordurile melodiei frantuzesti din deschiderea filmului. Ma uitam la bunica ta si nu stiam eu daca o visez sau este aievea, incat a trebuit ulterior sa mai intru o data sa vad “Inception”.
Cert este ca atunci, in acele clipe, din 2 atingeri am scos Nexus din buzunar, am intrat pe Google Play si am instalat aplicatia Sound Hound, care a identificat melodia in 10 secunde. Am cumparat melodia si mi-am trimis-o ca ringtone prin bluetooth pe telefonul Asus Padfone. Cand s-a terminat filmul un prieten m-a sunat “intamplator”, iar bunica ta s-a intors spre mine si m-a intrebat numele si artista ce canta. Restul au fost file de poveste, cu Nexus, Edith Piaf si “Non Je Ne Regrette Rien” insotindu-ne primii pasi impreuna, citind amandoi aplecati deasupra Nexus “Pe aripile vantului” la prima intalnire…
Melodia noastra de suflet, a mea si a ei, a fost insa “Zece”, de la Florin Chilian, si tot Nexus a redat-o in casa noastra atunci cand am facut impreuna ultimii pasi dinainte de a deveni parintii tatalui tau. Am plecat plangand de emotie spre maternitate, iar in bagajul meu de viitor tata Nexus m-a insotit cuminte.
Si inca ceva. In care ne gandim la Nexus 7 si banii bunicului
Poate te gandesti ca atata rasfat mi-a golit seiful cu lingouri cucerite in Vietnam. Aiurea si nimic mai fals – bunica ta a fost responsabila de golirea seifului.
Iar Nexus 7 a pornit de la pretul de numai 199$. In conditiile in care rezolutia de 1280×800 pixeli a ramas superioara chiar si altor tablete lansate abia 9 luni mai tarziu – iPad Mini, ce avea o rezolutie de 1024×768, parca luata din anul 2002, cand ne jucam PacMan pe Spectrum si Altair.
Dupa cum iti spuneam mai devreme, parintii Nexus nu au construit-o pentru profit, ci pentru ca atat noi cat si ei sa ne oferim reciproc un dispozitiv fizic si un spatiu virtual unde sa interactionam, sa ne cunoastem, sa ne obisnuim unii cu ceilalti si sa invatam sa urcam in Cloud cu datele noastre personale. Ne-au pus la dispozitie spatiul si lumea despre lumea fiecaruia dintre noi, au creat un colt de experienta unde este posibil ca oamenii si tehnologia sa se indragosteasca unii de altii, iar limitele sa dispara – limite de creativitate, de mobilitate, de productivitate, de comunicare cu si catre ceilalti, de rasfat.
Nexus 7, iubita mea Teodora, avea si are atatea calitati incat… poate doar sufletul ii lipsea.
SUFLETUL I-L DAM NOI !
Nexus – a personal and family story for a lifetime’s history
Teodora-Maria, si astazi ca si acum 30 de ani, chiar daca noi oamenii am invatat sa cucerim Spatiul, nu am invatat nici macar in acest moment sa ne cucerim Timpul. Avem nevoie de pauza, avem nevoie de ragaz, iar rasfatul si divertismentul, iti spune bunicul tau drag, sunt inlocuirea productivitatii cu placerea, farmecul opririi din mecanismul de sarcini si responsabilitati, si te recupereaza pe tine, omul de dincolo de urgente, obligatii, nevoi. Nexus m-a conectat cu zambetul si mi-a aratat ca ma pot indeparta de inclestare si stres. Ne-a dus, pe mine si apoi pe bunica ta, in lumea cu adrenalina a lui James Bond, in albul si negrul lui Hitchcock, in La Dolce Vita a lui Fellini, pe strazile din Roma, in misiunile intunecate din Assasin’s Creed. Ne-a asezat pe scena cu Freddie Mercury, sau in primul rand la Metallica.
Iar cand te-ai nascut, Teodora-Maria, daca tot eram cu totii in al 9-lea cer de bucurie, ti-am pus si primele poze de bebelus in nori… in spatiul de stocare a datelor Cloud.
Draga Teodora, “Nexus – File De Poveste” este povestea perfect adevarata despre felul in care emotia creeaza tehnologia iar tehnologia faciliteaza emotia, definindu-se ca o prelungire etern perfectibila a vietii noastre.
Poate la fel cum noi insisi incercam sa perfectionam viata noastra pedaland in real pentru a ajunge putin mai aproape de ideal.
Model dupa model de Nexus ne-au oferit de-a lungul anilor din 2012 pana in 2042, la fiecare moment al aparitiei lor, tot ceea ce aveau mai bun atunci in a ne ajuta sa ne atingem aspiratiile, sa luam tot ceea ce ne placea mai mult in fiecare clipa de viata.
Mult mai important insa este ca Nexus a fost prima prietena pentru lumea mea, a fost o parte din mine si suma intregului meu.
“Nexus” inseamna retea, legatura, cel ce uneste.
Nexus 7 a fost intr-adevar legatura dintre mine si lume, unirea mea cu lumea si apropierea mea de ea. M-a ajutat sa redescopar culorile vietii acolo unde poate ma blazasem sa traiesc in alb si negru, m-a ajutat sa redescopar emotia jocului si comunicarii acolo unde uitasem sa le caut, a fost alaturi de mine oriunde
am avut curajul sa merg,
sa simt, sa iubesc,
sa ma minunez,
sa fiu exuberant, sa fiu martor si parte din Magia Lumii.
Si sa ma unesc, si sa ma contopesc,
cu Ea!
Bunicul tau, Anno Domini 2042
File de poveste oferite pentru Etapa 2 din concursul Blogwars 2013 - blogwars.ro.
foarte interesant imi place ceva similar si bun este aici wzy.ro
やっぱり神7とか言われてた頃のイメージが強い。
Interesant, mai puţin faptu’ că spui poveşti nemuritoare oamenilor de 30 de ani
Florin, nu e nicio varsta prea mare pentru povesti care sunt perfect… adevarate, conform randului 2 si a celor prezentate ulterior
Iti multumesc pentru jurizare!
Bravos monser. Imi era dor de advertoriale in stilul tau! Bafta!
Vor mai fi cateva, sper
Sa fie!
Un articol la care ai muncit probabil o gramada. Mult succes si sa ne vedem mai departe!
Mie-mi cam place postarea ta, adversare.
Multumesc Iulia. Mi-a placut si mie acest unghi de abordare, m-am oprit cu greu la a inchide textul. Sa mi-l dai pe Rares in etapa urmatoare sa vedem ce poveste ii spun lui
Foarte bun articolul, multa bafta
Te-am adaugat la BlogRoll
Multumesc Alina, si articolul tau l-am gasit creativ. Traiasca hormonul fericirii