Cand e capra noastra mai sexy decat a vecinului? Sau 8 concluzii ale studiilor despre ce si cine ne face cu adevarat fericiti.
Am descoperit chiar acum un articol indeajuns de interesant incat sa va bat cu el la cap, care sintetizeaza o serie de studii ample privind legatura dintre fericire, bunastarea personala, varsta, jobul avut, felul in care cheltuim banii samd.
Scurt pe doi si la subiect, concluziile articolului sunt ca in realitate fericirea este direct proportionala cu:
- un venit de minim 75,000 $ - adica pe an, domnilor, nu pe luna, cum fac la noi interlopii din Parlament… incercati sa va abtineti sa castigati grotesc mai mult
- sa cheltuim banii si pe actiuni caritabile si in beneficiul altor oameni (nu intra aici oferirea de bani cersetorilor profesionisti…)
- sa cheltuim banii pe experiente, si nu pe bunuri materiale. Adica mai bine mergem in drumetie pe munte decat sa stergem praful de pe un nou sistem de home cinema ultimul racnet… ultimul racnet al vecinilor adica, atunci cand le zguduim peretii cu boxele
- sa locuim aproape de locul nostru de munca. Se pare ca un om care face o naveta semnificativa / un drum lung pana la locul de munca are nevoie de 40% mai multi bani pentru a obtine acelasi nivel de satisfactie pe care il are cineva care locuieste langa locul sau de munca si obtine cu 40% mai putini bani decat navetistul. Adica baietii care locuieste si se noroieste in Pipera, dar munceste la Piata Sudului, ca sa vorbeste incorect romaneste, au nevoie sa castige 1,400 euro pentru a simti aceeasi satisfactie ca cineva care locuieste si inclusiv munceste la Piata Sudului.
Oare asta implica si sa dormim la locul nostru de munca? In timpul programului sau dupa program?
- sa avem un job care sa ne ofere satisfactii. Am sa detaliez putin aici din observatiile studiilor, respectiv faptul ca un job care ne ofera satisfactii majore este unul care ne pune in valoare calitatile, cu sarcini de care ne simtim motivati si provocati dar nu complexati, cu obiective clare si unde primim feedback clar.
Da, stiu, mai bine sa cantam “Dac-as fi pentru-o zi presedinte…”
- sa fim mai in varsta, si nu foarte tineri.
Desi se pare ca fericirea maxima o avem la 18 ani, exact inainte sa fie interzise etnobotanicele, ceea ce s-a constatat si NU poate fi inca explicat este ca se pare ca devenim mai fericiti pe masura ce imbatranim – este un proces strict neurochimic, deci in creier. Sau poate pentru ca pe masura ce imbatranim uitam de griji si de nevoi, caci devin din ce in ce mai multe si mai numeroase… Sa nu uitam doar cand trebuie sa vina pensia…
Nota bene, nu zice explicit care e ecuatia daca suntem foarte in varsta si umblam cu fete foarte tinere; adica daca suferim de deja celebrul virusul Irinel.
- sa avem legaturi sociale puternice. Da, suntem fiinte sociale, desi confundam sexualizarea cu socializarea. Dar calitatea si cantitatea retelei sociale se pare ca este factorul primordial care ne influenteaza nivelul de fericire.
- sa facem sex monogam. Da, spre socul barbatilor mioritici si al fetelor din Playcuboy, e mai bine in cuplu, adica in acelasi cuplu, si nu, nu in cuplu alaturi de un alt cuplu. Si da, se mai pare ca sexul saptamanal urca fericirea la patrat fata de sexul o data pe luna. Sex saptamanal adica de 7 ori pe saptamana, sau o data pe saptamana… de fapt, cate zile are o saptamana la americani? Sa ne ajute cineva…
DECI, CONCLUZIONEAZA ARTICOLUL ORIGINAL, SE PARE CA NE PIERDEM TIMPUL ALERGAND IN CAUTAREA FERICIRII DACA NE DAM CU STANGUL IN DREPTUL SI:
- incercam sa fim putred de bogati
- ne dorim sa fim din nou “ca la 20 de ani, fara grija si cu motani…”, vorba melodiei
- facem ditamai drumul pana la locul de munca – aloo, Pipera, aveti curent electric?
- cumparam toate rahaturile tehnologice – aici sunt perfect de acord, cel mai bine este sa le primim cadou sau sa le castigam la concursuri
- suntem burlaci. Aici nu mai comentez, ca am depasit aceasta drama existentiala.
Articolul in intregime este AICI.
