Planificarea. Productivitatea. Eficienta
Am participat la intalnirile Mondays, si mi-am ales ca tema pentru acasa un articol despre cum, si de ce, si cand ajungem sa ne sufocam in jobul sau businessul pe care il facem.
Pe 21 Februarie, la Mondays vine Mihai Stanescu. Eu voi fi acolo, si iti recomand sa vii si tu. Detalii AICI
Luni la Mondays am lasat gerul la usa. Ulterior curentul electric a iesit dupa ger, cuprins de remuscari. Asa ca in mare parte am stat la cald, dar pe intuneric. Si am descoperit ca… A te sufoca e omeneste. A alege in schimb sa nu mai respiri e prosteste. Si e responsabilitatea ta.
Niciodata o circumstanta de viata nu te sufoca fara ca tocmai tu sa fi contribuit la acest context. Orice situatie are parametri unde poti interveni, dar si parametri unde nu depinde de tine. De exemplu, NU esti responsabil de criza mondiala, DAR esti responsabil de criza din buzunarul tau.
Ne sufocam foarte des pentru ca ni se intampla sa avem niste asteptari care devin nerealiste. Ne asteptam, in primul rand, ca dintr-o data, din senin, poate de maine sa reincepem sa avem aer. Ca ceilalti, care sunt fie martori, fie au o contributie directa la lipsa noastra de aer, sa vada in sfarsit ca ne sufocam.
Asta nu se intampla insa aproape niciodata.
Daca ai dovedit ca poti sa muncesti cat trei, vei continua sa tii locul a trei oameni. Niciodata nici seful tau, nici angajatii tai, nu vor veni sa iti puna “Stii, ne-am dori ca tu sa nu mai ai cearcane de la nopti nedormite. Hai sa angajam 2 oameni noi, indiferent de cat ar costa, ca sa preia suprasolicitarea ta de munca, caci ne ingrijoreaza sincer sa te vedem cu cearcane.”
O alta asteptare foarte “realista” este sa iti imaginezi ca intr-o zi ti se va face o statuie. Pentru daruire, implicare, altruism, spirit de sacrificiu. Pentru ca ai alergat cel mai mult in conditii anaerobe – fara sa ai aer, fara sa respiri. Deci aerul nu revine niciodata de la sine. Situatia nu se va remedia singura. Trebuie ca tu sa actionezi.
Taskurile ajung sa devina prea multe pentru ca TU le lasi sa devina prea multe. Nu poti sa eviti la infinit sa delegi, sa externalizezi sarcini etc. Facand ceea ce ai facut pana acum, vei continua sa te simti ca si pana acum. Sufocat. Deci ceea ce te-a adus aici, cu siguranta nu te va duce mai departe. Cum ne recapatam aerul? Cum sa nu ne mai sufocam? Cum sa respiram bine? Simplu. Orice inspiratie presupune 2 pasi: inspiratie. Si expiratie.
Inspir. Expir. Fac asta si cand stau pe plaja. Si in masina. Si la birou. Si cand alerg. Cele de mai sus nu sunt niste truisme. Ceea ce nu se vede printre randurile despre a respira la plaja, la birou si inclusiv cand alerg…. Este ca tot timpul exista si functioneaza…. Un sistem. O structura. Pe care trebuie sa le aplic in tot ceea ce fac, indiferent ca vorbim de fisa postului din multinationala sau de afacerea mea de vis.
Vorbim de sistematizare si structurare a implicarii noastre profesionale. Indiferent ca implica a delega, sau a iti imparti ziua in segmente, sau a incepe ziua cu cel mai dificil task (Brian Tracy, “Eat That Frog”). Sau a comunica eficient si competent. Orice inceput de job sau de afacere este frumos. Se intampla sa facem ce ne place, adica sa punem pasiune si sa o pretuim deseori mai mult decat satisfactiile materiale. Avand pasiune, avem inspiratie.
Avand inspiratie, avem entuziasm si energie. In astfel de momente, avem idei de afaceri, de oportunitati, ne asumam sarcini si proiecte noi la locul de munca. Le oferim timpul nostru, gandurile noastre. Sacrificam alte parti de viata, adica “prioritizam” si “focusam”. Dar actionand doar din pasiune, cu un hei-rupism romanesc eventual, carpind defectiuni in loc sa definim o structura functionala si productiva.. ne sufocam.
De ce daca pui 3 contabili romani la KPMG iti vor genera zeci de mii de euro anual, dar daca ii pui sa isi faca propria firma de audit, vor numara paianjenii din sediu la cifra de afaceri? Simplu. Desi le place ceea ce fac si la multinationala, si la propria companie, le lipseste sistematizarea.
Planificarea. Productivitatea. Eficienta. Deci nu avem nevoie de o structura ca sa facem lucrurile cu entuziasm, dar avem nevoie de o structura si o sistematizare pentru a nu ne pierde entuziasmul si a ne gasi eficienta. Avand o structura, avem productivitate. Avand productivitate, avem performanta.
Performanta inseamna satisfactia pasiunii concretizate in ceea ce am visat, iar inchiderea unui astfel de cerc ne da aer.Repet: Lipsa eficientei in a comunica, in a delega, in a implementa o idee, o strategie, ne sufoca. Asteptarile nerealiste ne sufoca. Cand te sufoci, te simti fara timp, fara performanta, simti ca stai pe loc sau dai inapoi. Simti ca, desi iti place ce faci si vrei sa faci sacrificii pentru visele tale, atunci cand nu ai aer parca nici un vis nu se mai trezeste la realitate.
Buna dimineata! Lumea ta e plina cu aer curat, ce-ar fi sa nu mai ramai sufocat?
