Ca si in “Paris, Je T’aime“ incepi crezand ca va fi un film in care vei afla mai multe despre un oras. Un oras de milioane… dar este implacabil ca filmul sa nu fie despre numere, si despre suflete. Un oras de milioane de povestiri. Astfel ca ne intalnim cu cateva instantanee de destin si prezent traite in New York.
Si primim de toate – de la un hot de buzunare care isi gaseste un hot si mai mare, la barbati si femei care cauta si care se cauta in ei si in ceilalti, la un altfel de banchet de absolvire, si dupa alte cateva povestiri deosebite se termina pe o culme blanda de emotie si lumina unde cunoastem doi batrani indragostiti ca in prima lor zi.
Coloana sonora danseaza ideal, chemata de acest oras New York, oras care este pretext si context pentru aceste instantanee de viata.
Si mi-a devenit drag acest film pentru ca de fapt ne intreaba despre orasul din sufletul fiecaruia dintre noi. Un oras numit speranta, sau blazare, poate incruntare, si mai mult ca sigur, mult prea rar, sarbatoare.
PS: Scenariul unui film ”Bucuresti, te iubesc” l-am scris AICI – ”De Ce Iubesc Sa Traiesc In Bucuresti”. Capitalist vorbind, se cheama ca acest film face parte dintr-o franciza de antologii urbane
Comments are closed.