MoneyWatch.ro

Bucuresti: Fast forward. Fast food. Fast… TEATRU

Thursday, 01. 14. 2010  –  Category: Afaceri Romanesti, index

Nu, nu ma refer la taxa pe fast food. Ci la ritmul de viata – sau de alergare contracronometru – care a prins intreg Bucurestiul de ani buni incoace. Nu stiu cum se simt ardelenii aici, dar inclusiv eu, cameleon urban de felul meu, mai traiesc cate un soc sau doua.

FAST FORWARD

Da, am invatat sa inteleg lumea care se inghesuie oriunde si peste tot – indiferent ca vorbim de metrou, RATB, trecerea de pietoni, parcare sau mall. Femei cu copii in brate traversand pe rosu, oameni de toate varstele care stau la marginea trecerii de pietoni efectiv in pozitia de blocstart la o cursa de atletism, asteptand verdele sau mai curand o pauza in suvoiul de masini – Usain Bolt ar lua cu siguranta lectii de la ei.

FAST FOOD

McDonald’s si saormariile infloresc. Fornetariile nu (mai) duduie, dar nici nu se predau. Cartierele sunt o insiruire de farmacii, amaneturi, si magazinase de alimente luate de la hypermarket si date cu adaos de minim 30%. Nu am vazut o singura persoana cu o carte de retete  in mana – in afara promotiilor cu Jamie Oliver – dar sa fim seriosi, daca “Jurnalul National” ar publica in colectie o editie despre cresterea viermilor de matase, multi si-ar cumpara si asa ceva din inertie.

FAST…  TEATRU

Am vrut sa merg la Teatru. Cand eram pe punctul de a efectua rezervarea online, am cautat totusi o recenzie detaliata a piesei. Si am descoperit ca durata piesei de teatru…  era de O ORA.

Acum sa recunosc, am mai fost la piese de teatru de o ora. De fapt la una singura. Si am crezut ca a fost un eveniment singular. Nu vazusem, fireste, ca dura o ora. Cand lumea s-a ridicat sa plece, nu intelegeam de ce, pentru ca piesa respectiva nu arata semne de cap si coada sau macar de un final deschis, care, vorba de lemn a criticului, sa lase spectatorul “in orizontul dilemei interioare si introspectiei existentiale”.

Constat insa ca in Bucuresti asa ceva este o traditie si un mod de viata. Se cheama asa-zisa dramaturgie moderna. La singura piesa de o ora la care am fost, a durat mai mult sa ma organizez si sa ajung acolo decat piesa in sine.

Propun in consecinta ca piesele de teatru sa se tina inclusiv pe transferul intre magistralele de metrou de la Unirii sau, mai bine, in timpul fiecarei opriri a metroului in statii. Astfel, daca tot ne grabim prin viata, macar sa ne grabim pana la capat.

Din fericire, inca Iubesc Sa Traiesc In Bucuresti. Dar nu alergand contracronometru, nu alegandu-mi clipele in functie de viteza cat mai rapida cu care sa vina, sa treaca si sa plece. O piesa de teatru, o imbratisare si o mancare deosebita nu se traiesc in fuga. Slow Forward stie cineva?

Articole ce te-ar mai putea interesa:

1. De ce iubesc sa traiesc in Bucuresti
2. Escrocii De Bucuresti. Fundatia Ana Maria 2004
3. Cum M-am Vindecat De Steaua Bucuresti. Si De Fotbalul Romanesc. Ghid Practic.
4. Partea II: Afaceri si tepe imobiliare de Bucuresti – Rom-capitalismul salbatic loveste din nou

Tags: bucuresti, de ce iubesc bucuresti, piese teatru, viata buna