Sa-i Spunem Presedintelui?
– Situatia este critica, domnule Director, incheie tanarul din fata mea prezentarea care ne adunase pe toti in Pentagon la 4 dimineata.
– De fapt domnilor, situatia este sub orice critica, am rezumat eu ceea ce statea in spatele scenariilor expuse de cei mai buni agenti ai mei.
In dreapta mea, directorul Agentiei de Contrainformatii si directorul Serviciului De Securitate Nationala erau albi ca varul. Intelegeau, ca si mine, ca niciodata Statele Unite nu fusesera mai lipsite de putere in fata unei amenintari nevazute.
– Practic, domnii mei, in acest moment stim ca in urmatoarele 8 ore Presedintele Statelor Unite va fi asasinat, iar ucigasii vor folosi panica dezlantuita pentru a declansa butonul nuclear prin care vor dezintegra Uniunea Sovietica si intregul bloc de tari comuniste de pe fata pamantului. Deci indiferent de consecintele infioratoare asupra planetei, fara sa numere vreuna din zecile de milioane de vieti omenesti retezate, acesti fanatici sustinuti de tradatori din anturajul Presedintelui Statelor Unite sunt hotarati sa rescrie atat Istoria, cat si ultima pagina din civilizatia omenirii.
– Sa-i spunem Presedintelui, domnule Director? ma intreba Usain Bolt, generalul care comanda Forta De Reactie Rapida?
– Nu inca, atata timp cat mai putem sa ne luptam cu aceasta amenintare, mi-am asumat eu responsabilitatea unei decizii care a lasat in camera o tacere grea si a golit-o parca brusc de aer.
Domnii mei, sunt de 12 ani in prima linie de foc a CIA, am facut din Osama un hippie inofensiv si din Fidel Castro un fidel fan al telenovelelor, am sters Absurdistanul nuclear si fanatic dupa fata pamantului, si vreau sa cred – trebuie sa cred, prin puterea poporului si a Presedintelui care mi-au incredintat securitatea acestei natiuni – ca putem opri iadul inainte ca iadul sa opreasca ultima bataie de inima a istoriei asa cum o stim scrisa.
M-am ridicat si am privit dincolo de fereastra din sticla securizata, pe care se vedea pulsatia unui oras care poate isi traia ultimele zile de civilizatie. Ingandurat, am conturat inca o data dimensiunile dezastrului care se crea in fata noastra.
– Agent Mulder, da-mi voie sa reiau ceea ce stim in acest moment: Presedintele va anunta, conform programului, declansarea planului istoric de dezarmare nucleara a intregii planete, alaturi de distrugerea arsenalului nuclear al intregii planete pe centura exterioara de asteroizi a planetei Pluto.
Acesti fanatici vor sa opreasca totul printr-un asasinat in care se vor folosi de unul sau mai multi senatori prezenti in Capitoliu la semnarea declaratiei de dezarmare. Nu stim cum vor declansa atentatul, nu stim cati sunt, dar stim ca aparent nu ii putem opri, pentru ca habar nu avem ce cautam, pe cine cautam, si ce ar trebui sa gasim. Si mai ales, intr-un timp atat de scurt.
Eu unul nu cred ca au cum sa recurga la o bomba. Mai usor duci un dinozaur la dentist decat sa asamblezi o bomba in perimetrul securizat de noi in ultimele 7 zile. Arma chimica, ma indoiesc de asemenea. Sunt inca prea instabile, si de asemenea necesita recipiente voluminoase care nu ar scapa filtrelor noastre.
Totusi nu ne-am nascut ieri, domnilor. Astfel ca singura tehnica de asasinat ramane cea cu un lunetist, sau cu mai multi. Dar sa fim seriosi, nu mai suntem in anii 60 cand Lee Harvey Oswald si ciracii lui cubanezi au facut exercitii de tir cu libertatea acestui popor extraordinar. Agent Scully, vreau sa treceti prin sita toate cladirile pe o raza de 5 kilometri, vreau 10 elicoptere permanent in aer cautand orice sclipire de luneta, si umflati 15 baloane electorale in jurul Capitoliului, doar-doar vom incomoda tintasul.
Nici prietenilor nostri din Uniunea Sovietica nu le spunem nimic. Sunt prea ocupati sa isi caute politrucii care au stropit cu doza crescuta de insecticid 1 milion de hectare de grau, aruncand astfel poporul in pragul unei foamete din care numai noi ii putem salva.
Asta daca vrem, fireste, am adaugat eu in gand… Si s-ar putea sa vrem, pentru ca de bine, de rau, babuska Gorbaciov s-a dovedit un partener real de dialog si dezarmare pana acum.
– Nu ii spunem nimic Presedintelui deocamdata, mi-am reluat cu voce tare planul, atat cat puteam avea un plan in fata unui adversar nevazut.
Folositi traseul alternativ al coloanei oficiale. Numele de cod al asasinului este din acest moment Iulius. Agent Scully, daca nu iti transmit mesajul “Iulius este neutralizat” in casca, NU il cobori pe Presedinte din limuzina prezidentiala sub nicio forma. Initiezi Cod Rosu catre toate unitatile si aplici procedura de degajare a perimetrului cu orice pret de vieti omenesti. Problema este ca in momentul in care ne aratam panica, nu stim cum va evolua situatia. Sunt sigur ca au o alta varianta de atac, probabil una mult mai brutala, daca lunetistul nu apuca sa isi cante melodia ucigasa. O data ce se declanseaza panica, perimetrul nostru de securitate va putea fi strapuns si de un tanar cu lansator de rachete asamblat la minut din 10 I-Poduri de productie vietnameza.
Eu am sa fiu in centrul mobil de comanda din elicopterul IAR Ghimbav si voi coordona capturarea acestor nemernici. Trebuie sa oprim ca natiunea noastra si popoarele globului, indiferent de ideologie, sa plateasca pretul acestui fanatism autodistrugator. Deci NU, NU ii spunem Presedintelui, pentru ca stiu ca a ii spune inseamna sa ne resemnam cu toti. Dar da, vreau sa avem un Presedinte caruia sa ii povestim dupa aceste clipe de eroism anonim, si da, vreau o planeta care sa nu fie un imens cuptor nuclear.
Dragi prieteni, astazi trebuie sa salvam lumea. Rupeti randurile si la treaba.
………………………………
……………………………..
– Domnule Director, nu am gasit niciun lunetist in cladirile din jur.
– Domnule Director, am capturat trei lunatici cu dispozitive artizanale care au incercat sa penetreze dispozitivul de securitate al perimetrului.
– Continuati, Mulder, am raspuns in casca. Acesti tipi nu sunt amatori. Si sunt inca in libertate.
Sunt in aer, in elicopterul IAR Ghimbav, conectat la centrul de comanda al butonului nuclear si la un termos cu cafea cubaneza pe terminate. Doar eu si Presedintele putem apasa butonul rosu, si stiu ca daca ei merg dupa Presedinte eu nu voi fi decat un scurt detaliu de care vor avea grija pentru a putea sa declanseze cuptorul radioactiv. De ce atata dorinta de moarte si distrugere, nu intelegeam si nu aveam sa inteleg niciodata, privind in urma la aceste minute finale care ne desparteau de activarea secventei de Cod Rosu si incercarea de evacuare in siguranta a Presedintelui.
Imi scot PDA-ul ca sa verific ultimul flux de date privind prognoza meteo. Poate ca vine un uragan peste noi, si Presedintele nu va mai iesi in camp deschis pe treptele Capitoliului. Poate ca ploua, si se muta totul inauntru. Poate ca… poate ca… vad un mesaj de la iubita mea Chloe. Chloe imi scrie: “Don Quijote, pe cine vrei sa prinzi astazi? Ce delict as putea sa fac ca sa te conving sa ma prinzi diseara la cina, inainte sa adorm iar departe de bratele tale?” Doamne, s-ar putea sa nu mai prindem niciunul dintre noi ziua de maine daca urmatoarele 5 minute continua ca ultimele 8 ore de incordare frustranta.
Deodata insa, vad ca PDA-ul meu ASUS P320 a detectat o noua retea wireless. “New wireless network found” apare pe ecranul micului meu prieten. Iconita pulsatila se transforma intr-o interogare de conectare – “Do you want to connect with the default user and password?”
Bifez “Yes” cu gandul in alta parte, si urmaresc in continuare absent ecranul… “Connecting with the default user and password “Kill @ Bill”. Hmm, nu stiam ca Tarantino are fani si pe retele wireless.
Deodata mainile incep sa imi tremure si reusesc cu greu sa apas mai departe.
Dumnezeule, pana si copiii Americii stiu ca astazi Bill Clinton va semna Declaratia de Dezarmare, iar eu ma trezesc conectat cu PDA-ul meu ASUS la o retea wireless unde userul si parola sunt Kill Bill. Am aici niste fani Tarantino sau un umor negru de asasini?
Dau “Properties” si localizez emitatorul retelei, activez GPS-ul PDA-ului si raman inmarmurit. Se emite de la 300 de metri de Capitoliu, lateral dreapta, in spatele cladirii.
Bine, dar cine ar putea sa traga de acolo, ma gandesc, nu este vizibilitate, si este si ditamai santierul in constructie. Ma uit inspre Capitoliu si abia acum o vad. O macara isi inalta bronzul sumbru incremenit catre cer, si are un brat lung, lung….atat de lung incat pare ca sfasie planeta in doua atunci cand imi dau seama ca bratul se opreste la 300 de metri de treptele Capitoliului. Pentru un tragator camuflat pe bratul macaralei, Presedintele ar fi doar un curcan umblator la o sesiune de tir.
Cum de nu ma gandisem… ucigasul se instalase probabil de cateva zile in macaraua temporar abandonata, si l-am fi cautat mult si bine prin cladirile din intreg orasul Washington. Cu voce sugrumata strig in statie:
– Agent Mulder, deplaseaza toate elicopterele in partea de vest a cladirii. Blocati accesul vizual la Capitoliu din latura cu macaraua. Ucigasul se afla pe bratul dispozitivului.
Fac un zoom cu camera foto de la ASUS P320 si acum il pot vedea bine. Imbracat in combinezon gri, are o pusca armata si in pozitie de tragere. Are si de ce sa fie gata sa ucida, intrucat stopurile limuzinei prezidentiale s-au aprins, aratand ca Presedintele este hotarat sa coboare din limuzina securizata catre apocalipsa de care nu i-a spus inca nimeni.
Lunetistul da insa semne de agitatie puternica – observ ca doua elicoptere ii blocheaza deja tinta de tragere, in timp ce la picioarele macaralei 50 de agenti CIA si FBI l-au transformat pe el in curcanul vanat de Ziua Recunostintei.
Este momentul sa strig din nou in casca:
– Agent Scully, Iulius este neutralizat. Repet, Iulius este neutralizat. Proceed as usual!!!!
– Te-am auzit bine si tare, MoneyWatch aud glasul usurat al lui Scully. Felicitari, Domnule Director.
…………………….
…………………….
Abia acum i-am spus Presedintelui.
I-a incremenit mana pe ceasca de cafea. Era insa prea tarziu pentru frica si teroare. Arsenalele nucleare ale intregii omeniri se aflau in drum spre centura de asteroizi a planetei Pluto, unde urmau sa devina amintire.
Nu i-am spus insa Presedintelui cum am reusit sa salvez lumea asa cum o stim si cum vrem sa o stim in continuare. Prin prietenul meu PDA ASUS P320, pe care mi l-am cumparat prin voucher-ele castigate la SuperBlog 2009, organizat de PCNews.
Dar nimeni din Agentie nu stie ca Domnul Director a fost SuperBlogger in tinerete 
