Amintiri Din Sufragerie

Posted on Nov 16, 2009 in Lifestyle

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cred ca poate o poveste ca a mea nu ar trebui spusa niciodata…

Pentru ca, vedeti voi, dragi prieteni…

Eu sunt un om slab.

Slab dupa standardele dolofanilor cu burta XXL de la coltul blocului, care isi plimba in papuci Saint-Bernarzii de apartament, de nu stii care dintre ei este de fapt animalul.

Sunt un om care atrage atentia.

Sunt vecinul care insista sa coboare si sa urce pe scari, ignorand aglomerarile urbane din lift, starnind indignarea proletara a celor care fumeaza in lift, aprinzand nostalgia babelor imbratisate de reumatism si uimind deseori vecinele adolescente emo prin pasii sprinteni dupa masina de lapte care aduce pepeni in cartier.

Eu sunt, pe scurt, presedintele Asociatiei de Fitness Astrologic de la mine din sufragerie.

Ceea ce inseamna ca sunt o somitate in materie de zodii si sporturi adecvate, o enciclopedie ambulanta de simptome si tratamente, o unitate mobila de empatie cu aspiratiile pentru sanatate si entertainment ale tuturor gospodinelor si gospodinilor din vecini.

Asociatia noastra s-a infiintat intre un mart si o septica cu baietii de la Punctul Termic, la initiativa nevesti-mii, care a hotarat unilateral o decizie cu aplicare tripartita – adica am suferit eu, baiatul nostru, si motanul familiei (raspunde sporadic la numele de Garfield; atunci cand raspunde).

Astfel, intr-o rara inclinatie umanitara, sotia mea a vrut sa ne implineasca noua, celor 3 cartofi de canapea dependenti de telecomanda, o dorinta de Craciun. Stia ca ne dorim o consola de jocuri, si ne-a adus anul trecut un Nintendo Wii.

Dar sa lasam mai bine alter-ego-ul meu sa va povesteasca, deci ascultati-l va rog pe cel care eram in urma cu un an de zile:

………………………….

… Imi amintesc ca a instalat-o in doi timpi si trei miscari, si m-a pus sa ma urc pe o placa alba. A introdus rapid inaltimea si varsta, dupa care pe televizor a aparut BMI. Acest BMI e un fel de FMI in materie de sanatate – Body Mass Index este asa-zisul indice de masa corporala. OZN-ul alb mi l-a calculat si mi-a afisat imediat verdictul:

Fratioare, tu oscilezi intre categoria “Obez pana la infatuare” si “Dolofan fara scapare”.

Am facut apoi cateva exercitii de balans si mi-a comunicat si asa-zisa “varsta Wii” – pe ecran apare 60 de ani. Nu este nici greseala de dictare, nici eroare de subtitrare, nici defect de comunicare. Conform formei fizice, subsemnatul avea anul trecut 60 de ani. Inca un pic si ieseam la pensie, sau poate ca iesea pensia prin mine.

Servus, grasaneeeee!

Vad pe ecran o domnisoara virtuala care ma saluta admirativ. Trag cu ochiul la nevasta-mea si ma intreb daca nu cumva am nimerit la o editie a emisiunii “Tradati in dragoste in sufragerie”, in care mi se face un test de fidelitate.

Dupa care s-a dezlantuit iadul.

Duduia cu fitnessu’ ma trimite direct pe un teren de baschet, unde trebuie sa arunc la cos din diverse pozitii. Aleg concursul cu aruncari de 3 puncte, in ideea ca 1 punct il primesc din oficiu, 1 punct il primesc la promotie si inca 1 punct il iau pe credit.

Finalul traseului de aruncari se lasa cu vatamarea din culpa a lustrei si cu taierea rasuflarii mele de catre persoane ramase neidentificate. Nevasta imi suiera dezaprobator in ureche “Asta e pentru Berbecul din tine, caposule”.

Imi trag sufletul inapoi din lustra unde ramasese agatat, si ma trezesc pe un teren de tenis.

“Laaasss-o!!!”, aud in spatele meu si raman inghetat.

Ilie Nastase scoate din joben un rever de zile mari si tabela ne arata minge de set pentru noi.

Surorile Williams se uita incruntate la noi de cealalta parte a fileului. Le vad efortul sculptat pe chip, si le simt descatusarea in strigatul gutural cu care isi lanseaza serviciul catre mine. Sunt la primire, inima imi bate cu putere, aud mai mult decat vad mingea venind catre mine, si cu un instinct de vanator urban returnez mingea peste fileu, exact intre duduile Williams care se arunca amandoua sa o loveasca. Mingea trece printre ele, si sfarsesc prin a se ciocni una de cealalta.

Le las pe surorile Williams in acea imbratisare involuntara de afectiune familiala si inferioritate sportiva. Consoarta ma priveste cu ochii umezi de emotie si ii explic ca Taurul din mine traieste.

In aplauzele senoritei mele preferate constat brusc faptul ca de fapt sunt la pamant. Adica examinez covorul din sufragerie, in timp ce sunt pus – sau supus – la un set de flotari intense. Dupa 10 repetitii, sunt contorsionat si rosu. Rosu ca Racul, mi se explica. Nu-i nimic, doi pasi inapoi, unul inainte, este timpul sa ma pregatesc pentru o inclestare fierbinte.

Astfel, in amintirea Wii Sports, care avea 5 probe unde puteam castiga admiratia publicului, ma prezint la o gala de box. Pe principiul ca decat sa alerg dupa cai verzi pe pereti, mai bine boxez cu umbra mea. Spunea un intelept ca cel mai dur adversar al unui boxer e umbra lui si respectiv el insusi, caci doar umbra lui ii stie punctele slabe. Dar eu ca Leonard Doroftei sunt campion mondial, imi servesc un croseu de stanga si castig prin neprezentarea adversarului la proba de cantar oficial. Ziceti si voi, cate kilograme are o umbra?

Mi se indica apoi o pozitie de centrare si echilibrare. Mai precis, adopt postura cocostarcului. Sau o fi tehnica ciupercii, cine stie. Cert este ca stau intr-un picior cu o gratie rar intalnita, dar indelung studiata la transmisiile TV de balet. Se pare ca pot fi chiar o Balanta veritabila. Pe limbaj de fitness, se cheama ca fac yoga mai bine decat tundra din Tibet.

Ca un adevarat Sagetator, sunt trimis apoi la o sesiune de tras cu arcul. Nu-i vorba, mie de mic imi placea sa intind coarda, dar acum e altceva. Decat sa trag cu arcul inca o data, mai bine trag mata de coada. Insa Garfield isi retrage spontan posteriorul din raza mea de actiune, deci nu mai am de ales si mai trag o data cu arcul.

Elisabeta Lipa imi arunca o privire barbateasca in cel mai pur stil feminin, iar Patzaichin imi sufla in ceafa 3 cuvinte care sa imi intre bine in cap: pagaie, caiac si canoe. Nu seamana cu proba de coniac-canoe pe care o stiam eu in adolescenta. Dar se cheama ca sunt la proba de canotaj, spre invidia Pestilor pe care ii las cu gura cascata. Daca as fi stiut ca gura cascata este starea lor naturala de prezentare, m-as fi umflat in pene mai putin.

Predau insa legatura inapoi in prezent. Pentru ca viitorul suna bine….

V-ati dat seama deja de unde a aparut si pasiunea mea pentru zodii. Asociatia mea de Fitness Astrologic are in continuare tot 3 membri – eu, copilul si motanul care mai nou s-a facut fotomodel la Whiskas. Este normal, caci l-a umilit pe Tiger Woods la golf si pe mine la proba de frisbee.

Suntem deci o familie relaxata, fericita si sanatoasa. Si asta fara sa mancam cereale integrale, iaurt cu bacterii selectionate, fara sa spargem pusculita pe dispozitivele de tortura fitness stil teleshopping. Noroc cu mandra mea ca ne-a luat Wii Sports Resorts si Wii Fit Plus, distribuite de TNT Games. Dinamita, nu alta.

Deci fericirea tot de la femei ni se trage.

Arderea de calorii s-a facut pentru SuperBlog 2009, organizat de PCNews.