MoneyWatch.ro

O joaca-i viata, deci te joaca…

Friday, 10. 30. 2009  –  Category: Lifestyle, index

Doamne, dar cat am dormit?

Ma uit in jur si mi-amintesc printre pixelii de culoare din incapere franturi parca dintr-o alta viata. Eram adolescent si descopeream primul meu calculator si primele mele jocuri. Parca nici nu se inventasera placile video, nici fetele care imi frangeau inima, nici baietii care isi carau telefoanele mobile cat mai voluminoase. Erau vremurile cand imbatraneam o data cu Iris, ca sa ne trezim astazi ca se pare ca suntem inca mai tineri ca ei.

Tezele mele preferate erau la Quake, pe Duke Nukem il trimiteam prin cele mai fioroase cartiere, si imi amintesc si acum cum am alergat pana acasa nerabdator sa joc FIFA ‘97, si cum lesinam atunci cand un joc nu imi pornea. Dupa care a inceput nebunia cu driverele care nu se potriveau, dupa care au venit placile 3D dupa care am tanjit la majorat. Am primit in schimb doi porci de guineea din partea unei gasti de baieti cu simtul umorului dezvoltat intr-un mod foarte ciudat, si cam asta s-a-ntamplat.

Si am crescut iubind si petrecand, si jucandu-ma cu viata, si mi-am trait prezentul ca o flacara vie, numai ca astazi sa descopar ca exercitiul meu de amintire de acum cel mult se cheama… nostalgie.

Ma ridic incet din pat, numai pentru a constata ca in casa miroase a cauciuc incins. Doua domnisoare trec pe langa mine cu niste steaguri de curse de masini, cu 2 decolteuri cat deficitul bugetar al Romaniei si imi dau seama ca tocmai m-am trezit intr-un Need For Speed – Editia De Sufragerie. Cica fetele alergau catre Dirt 2, unde avea loc o sesiune de tuning pentru fotomodele; iar o femeie de calitate nu refuza niciodata niste extraoptiuni la caroserie.

Cineva ma calca pe picior si descopar ca frate-miu face tumbe de bucurie – se pare ca tocmai l-a driblat pe Cristiano Ronaldo inainte sa suteze imparabil in Fifa 2010 – Dumnezeule, ce-am facut eu din Fifa 97 pana acum? Culmea, il salut respectuos pe Cristiano iar el ridica incruntat din sprancene – se pare ca s-a suparat pe fratello mio si pe tot neamul lui.

Gasesc un cutit de bucatarie infipt intr-o clanta de usa – ce chestie, inainte se purtau farsele cu pasta de dinti pe clanta. Ma lamuresc insa imediat ca este in plina desfasurare o sesiune de Mortal Kombat – dar nu cel pe care il stiam eu, ci o editie superspeciala numita Local Kombat – Ciprian Sora bate tot ce prinde in bucatarie, si ma gandesc sa ii pasez niste snitele pentru prelucrare, si o poza cu vecina de deasupra, care la 60 de ani se crede un veritabil ninja – nu de alta, dar aude si cand imi fac freza si imi face scandal. Iar asemenea situatie pur si simplu nu mai poate fi tolerata.

O joaca-i viata, deci te joaca,

Cu Direct X si AMD,

Si jocurile, dar si viata, o sa-ti placa!

Bag capul in frigider sa iau ceva de mancare, numai ca sa descopar inauntru o colonie de Sims – vreo zece omuleti disciplinati care filmeaza niste telenovele – cu maica-mea savurand ipostaza demiurgica pe care i-o ofera codurile de bani infiniti. Se uita neasteptat de prietenos la mine si imi zice – vezi, cu Simsii astia e ca si cum te-am nascut pe tine, dar fara durerile de cap de dupa.

Vreau sa ma uit pe geam inspre parcare, dar dau cu fruntea de un set de monitoare. Tata a schimbat termopanele cu LCD-uri si joaca Tom Clancy pe tot peretele din bucatarie. Tehnic vorbind, se cheama ca este intr-un avion deasupra Muntilor Stancosi si alearga niste columbieni dubiosi. Unul din monitoare este ocupat in intregime de un radar, pe care un punct de rosu pulsatil marcheaza pozitia mamei mele – in caz ca se misca si se satura de Simsi, tata sa ia atitudinea potrivita in timp util.

Il las pe tata deasupra muntilor si ma pregatesc sa ma cert de unul singur cu Cristiano Ronaldo, e clar ca nu ma mai pot baza pe nimeni in casa asta…

Evit niste megahertzi de placa video aflati in concediu si din instinct ma asez in genunchi la vederea unui glob de lumina calda. Cand privirea mi se obisnuieste cu stralucirea, disting silueta lui Prince Of Persia. Ma rog, la cliseul cu lumina ma asteptam sa fie Iisus, dar sunt constient ca si asa, placa video ATI Radeon™ HD 5870 cu Direct X 11 isi merita oricum toata propaganda si toti banii.

Pentru ca da, placa mi-au facut-o cadou gasca de baieti (da, aceeasi care mi-a nenorocit majoratul cu porcii de guineea).  S-au hotarat cu greu intre celelalte optiuni de cadouri – ATI Radeon™ HD 5850 si, fireste, un alt cadou surpriza – respectiv INCA o pereche de porci de guineea.

Aflu ca domnul cu lumina este Prince Of Persia varianta 4. Zic stimate domn, eu m-am oprit la fratele dumneavoastra varianta 1, la Direct X editia 4, si la iubita mea varianta 3, care si-a facut un add-on Versiunea Nevasta.

De cand am primit tehnologia AMD cadou, mi-am trecut toti supereroii de  mai sus la intretinere.

Nu-i bai, ca mi-am facut acasa muzeu de vise implinite.

PS:

Iata si ingredientul secret responsabil de toate cele de mai sus. Are performanta de a impinge realitatea acolo unde imaginatia noastra inca viseaza sa ajunga.

Articol scris pentru SuperBlog 2009, care ne mananca tot timpul

Articole ce te-ar mai putea interesa:

1. Asus LifePal – tehnologie pentru viata, si prieten pe viata
2. Cum sa traiesti bine in Romania: Ghid de viata buna intr-o lume nebuna!
3. Fara Gheata Nu E Viata!