Romania: Prognoza Unui Viitor Furat, Demult Trecut, Si Deja Amanetat.

Ce Ne Asteapta In Romania?

Prognoza Unui Viitor Furat, Demult Trecut, Si Deja Amanetat.

De foarte multe ori in viata, NU schimbarea ne sperie, ci viteza cu care se intampla.

Circul asa-zis politic, cancerul moral si epidemia economica ne amintesc in fiecare zi impotenta individuala si colectiva de popor care s-a trezit furat la el acasa, castrat la el in suflet, mintit la el in casa.

Nu curbele serpentinelor ne sperie, ci accelerarea necontrolata pe ele. Nu (de)caderea clicii PSD de la ceaunul acestui popor cu miere indoita cu venin si scuipat, ci indolenta, nesimtirea si tupeul cu care totul (ni) se intampla.

Nu somajul ne ingrozeste, ci cum in 10 minute poti deveni unul din anonimii disperati din spatele titlurilor de ziare.

Nu colosii de sticla si tinichea ne ingrozesc, si viteza cu care strivesc amintirile unei copilarii cand puteam alerga nestingheriti cu privirea norii pe cer… cand priveam in zare si nu dadeam peste niciun mesaj care sa ne indemne sa consumam, sa votam, sa adoram, sa ne frustram, sa cumparam, sa ne indatoram, sa ne epatam. Nu am vazut, din adolescenta incoace, vreo pancarta care sa ii reaminteasca animalului urban sa iubeasca, sa zambeasca, sa traiasca, sa gandeasca.

Nu ne sperie cum sare in aer cursul de schimb, ci viteza cu care sare in aer, aruncand in aer rate, preturi, putere de cumparare, si chemand stilul de management “la disperare”.

Pietele financiare si mediul de afaceri se sperie doar de ceea ce nu pot anticipa ca directie si ca intensitate. Atata timp cat s-ar sti ca leul se va devaloriza cu 20% in urmatorul an de zile intr-un ritm relativ constant, managerii si-ar putea face bugetele pe indelete, ar putea alege si implementa strategii realiste.

De 20 de ani cred ca suntem impiedicati, ca si constiinta de popor, sa ne organizam cu adevarat. Sa reusim sa fentam putin goana dupa aparenta siguranta a zilei de maine, pentru a ne putea opri, privi in jur si poate constata ca ne construim nu o viata, ci un viitor – de caine. Ca insfacam pestele din fata fara a vedea unditarii din spatele lui, papusarii de deasupra noastra si sforile care atarna in mainile celor carora am ales sa le dam.

Vei vedea ziarele urland despre colaps, prabusire, faliment national, faliment global. Orgolii, mahala, talcioc. Romania, tara ta si a mea, este tarfa lor. Si acum redescoperim dintr-o data toate motivele pentru care Bursa ar trebui sa se prabuseasca din nou. Trenul romanesc tot in gara faliment ducea si inainte de guvernul Boc I, si de guvernul Boc II, care de fapt va deveni un fel de “Singur Acasa 3″.

Ceea ce i s-a bagat insa pe gat romanului pana acum era ILUZIA de stabilitate, himera de strategie, himera unor capitani de vas care cel putin declarativ isi asumau din cand in cand responsabilitatea de a ne trece iarna neputintei noastre catre primavara inocentei naive a sperantei de mai bine. Alta primavara, in aceeasi tara, cu aceeasi speranta strivita in fum accizat de tigara.

Iti vei trai viata in acelasi carusel de specula, exuberanta, panica, cocosat de ratele care iti sufla in spate, cu agramati care te traumatizeaza pe viata, cu politicienii care te scuipa in fata si jura credinta poporului roman dar isi practica religia pe algoritmul impartirii ciolanului,.

Vei da drumul la televizor cu gandul pangarit daca nu cumva ultima campanie a cutarui post catre demnitate nationala este de fapt o simpla smecherie electorala anti-Basescu. Trist insa, chiar asa este. Vesel insa, asta nu ne impiedica sa ne cautam propriul colt de poveste.

Te-ai saturat de rau, si nu mai poti sa stii ce e bine. Chibitii vor chibita, toti dobitocii vor comenta, vom dezbate cu sete caci ne da iluzia ca suntem parte din ceva, ca ne aude cineva, ca ne asculta cineva, ca ne intelege cineva, ca ne salta cineva din blog, din tara, din spaga, din sictir, din rataciti in Panama, din pierduti in tranzitia catre ce – catre prima casa de amanet unde ne-am lasat intre bingo si shopping drept amanet al tarii viitor.

Ne vom pune ca si pana acum unii pe altii pe cruci si pe cuie, dar cu o salbaticie hranita din foamea de bani, din foamea de foame, din complexe de inferioritate, din dorinta de a ne expanda existenta dincolo de baltoacele toamnei, de farfuria fast food, de imbratisarea monotona a iubitei sau a insingurarii in unu sau doi.

Vad tineri de aur care incearca sa traga un bilet la loteria carierei, un bilet care sa nu ii duca implacabil catre inegalitate sociala si iluzia unei libertati financiare. Vad tineri privind catre mediul de afaceri care refuza sa se mai uite la ei, din spatele unei carapace hidoase de mutant inghetat in ratele la leasinguri de Maybach si targuri de samsari imobiliari.

Stiai ca in Romania inca se fac team-building-uri in Cuba si in Mauritius? Ca lumea se infige in terase cu indarjirea balcanica, acea indarjire care ascunde complacerea, speranta, teribilismul si fatalismul. Ca tinerii inca se iubesc prin camine, ca batranii ne cheama la ei iar noi fugim de noi insine…

ca n-am disperat inca sa ne cautam adevarul in minciuna, in tribuna, in tuica de pruna, intr-o lume nebuna…

Voi scoate Realitatea si Antena 3 de pe televizor, voi scoate televizorul din priza, ma voi feri de ziare.

Pentru ca Romania este de acum si pana in 2010 o simpla cutie de zgomot, impotenta, indolenta si CIRC.

PAINEA s-a terminat.

Revino si LUNI pentru a invata impreuna cum sa traim o viata mai buna.