Sunt un strain si sunt consultant imobiliar in Romania de 4 ani, ocupandu-ma de propria mea agentie. Iar acum eram intr-un spatiu comercial. “Aici poti vedea spatiul ocupat de banca la parter, plus restul spatiului disponibil in toata cladirea”, imi spune proprietarul.
“Frumos, dar pe mine ma intereseaza doar spatiul bancii”.
“Dar si restul este foarte frumos, eu am investit multi bani aici astfel incat sa fie o cladire comerciala deosebita.”
“Va cred”, ii raspund eu in timp ce urcam catre restul etajelor – nu puteam evita sa vizionez restul gol al cladirii (din ciclul “cand nu poti evita un viol, incearca macar sa iti placa”). Restul spatiului era intr-adevar impresionant, cu finisaje scumpe. “Dar dvs de ce ati investit toti acesti bani aici?”
“Ca sa fiu cel mai bun din oras. Vreau sa fiu cel mai bun in tot ce fac. Am cea mai buna masina, cele mai bune femei, am ce e mai bun din toate”
“Eu ma bucur ca va place sa aveti aceste standarde de viata, dar nu va pot plati pretul cerut, intrucat nu imi voi putea recupera banii niciodata”.
“Da, dar vei avea cea mai buna cladire din oras”
“Se da cumva vreun premiu pentru cea mai buna cladire din oras? Vreo medalie de aur, ceva? Ar fi trebuit sa aplicati dvs pentru ea”.
Cam asta a fost prima discutie cu proprietarul unui spatiu comercial din centrul unui mare oras din Romania. Proprietarul a incercat de asemenea sa imi vanda etajele goale, la un pret ce lua in calcul nivelul chiriei primita din partea Bancii de la parter. Apoi a scazut din pretul oricum foarte ridicat, pana i-am explicat ca nu intentionez sa cumpar proprietati foarte scumpe si mai ales foarte neocupate adica goale, fara a produce venituri. Si a fost o greseala a mea sa ii spun asta, pentru ca romanul a comentat “Deci tu nu ai prea multi bani, carevasazica”.
Romania are multe probleme astazi, dar printre cele mai mari este perceptia gresita asupra a ceea ce inseamna sa faci afaceri.
Din pacate, foarte multi oameni considera ca a avea succes in afaceri inseamna automat sa arunci cu banii, sa cumperi lucruri scumpe. Asta la pachet cu ideea ca cei destepti sunt cei smecheri, care au pacalit multi straini, adica victimele ideale in opinia multora.
Revenind la cladirea in cauza, era clar ca aveam o problema de comunicare cu proprietarul spatiului. Si in plus credea ca ma suprapun peste cliseul victimei perfecte, adica un strain prost care vrea sa cumpere o proprietate = care trebuie sa plateasca foarte scump…
Va urma: in care aflam despre ideea de contract, si ce inseamna o vanzare-cumparare. Si cum crede proprietarul roman ca se poate fenta si Statul. In care va ploua cu “romanisme”.
Acest material este preluat si adaptat de pe blogul More Invest, reprezentand experienta reala a unei tentative de tranzactii imobiliare.
[...] In care prietenul nostru grec isi continua surprizele a la afaceri romanesti… Surprize despre care am inceput sa povestesc AICI. [...]